La sporturile de echipă, noi, românii, stăm prost. Avem un palmares de tot rahatul. Nu am mai cîştigat un meci nici nu mai ştiu de cînd de parcă sîntem echipa naţională de fotbal a Andorrei.
În apărare (opoziţie – PSD şi PNL) stăm prost, în atac (cei aflaţi la guvernare – PDL şi UDMR) nu avem oameni de gol, iar la mijloc (UNPR, independenţi şi minorităţi) nu avem nici un om de creaţie. Toţi sînt caz de targă.
Dar dacă nu sîntem în stare să cîştigăm un meci nici măcar cu scorul de 219 la zero, plus un… gol anulat, atunci e jale mare. Să nu ne mirăm că vom ajunge în ultima grupă valorică mondială, alături de ţările din lumea a treia.
Aşadar, în continuare, pentru cel puţin încă patru ani, pînă în 2014, românii îl vor avea preşedinte de club tot pe Băsescu, acest Jiji al politicii româneşti. Iar antrenor, cel puţin pentru încă ceva vreme, pe Boc, un tehnician care, în mod normal, nu şi-ar găsi loc pe banca nici unei echipe din univers.
Astfel că, în loc să ne batem pentru o calificare într-o cupă europeană sau chiar la un campionat mondial, noi, românii, vom lupta din greu pentru evitarea retrogradării din punct de vedere social, economic, politic.
Atîta tot că eu, unul, nu o să mai calc pe… stadion şi nici la meciurile televizate nu o să mă mai uit! O să încerc un sport… individual!
2 comentarii
foarte buna paralela. bine scris 🙂
Mersi, Adi! Toate cele bune!