De prin 1983, mi-am făcut un obicei ca, de fiecare dată când merg la Turda, să-i fac o vizită bunului meu prieten, Ienţi Baci. Din păcate, de douăzeci și cinci de ani încoace nu-l mai caut la „căsuța cu mușcate” din Cheile Turzii, ci undeva, pe deal, deasupra oraşului, în cimitir…
Tag: