Dimineaţa zilei de ieri nu anunţa nimic spectaculos. Am scris ieri despre asta. După programul de dimineaţă am dus la flecuit nişte papuci, vă aduceţi aminte! Seara, însă, după ce am făcut socoteala, am ieşit bine, adică pe plus. Ba chiar dacă nu spectaculos, atunci cel puţin surprinzător şi neaşteptat.
Mulţi vor zice că mi-am început ziua de ieri altfel decît orice alt om normal, adică „trezit (nu sculat!)-spălat-cafea plus ţigară-budă”, că am sărit peste primele trei etape şi m-am dus direct la budă unde am servit micul dejun pe bază de rahat proaspăt.
Vă asigur că preferinţele mele culinare sînt, totuşi, altele. Ei bine, şi se face amiază, vine copilul de la şcoală, îl hrănesc, apare şi nevastă-mea, mănîncă şi ea. (Supă de tarhon cu afumătură, musaca de vinete, prăjitură cu mere şi cremă pasticcera, dacă vreţi neapărat să ştiţi!)
După care, mai mult de amorul artei, îmi iau nevasta de o toartă, urcăm în maşină şi mergem pînă la Polus. Ne plimbăm, ne fiţîim, belim ochii şi, în final, intrăm în Carrefour. Mi-e martor bonul de casă, am făcut cumpărături de 30,65 lei: ceva mezeluri, cinci mandarine, o cutie cu tofu, una cu pate cu ciuperci şi revista Good Food.
Caut cea mai scurtă coadă la casă. O găsesc: casa numărul 12. Casiera pare cam moşmondită şi mă bate gîndul să mă mut la altă casă, dar la toate sînt, de fapt, doar 2-3 oameni. Aştept. Cei din faţa mea, oameni serioşi: coşul super-mega-ultra încărcat şi o „notă de plată” de vreo două milioane jumate, poate trei în leii ăia vechi.
Plătesc, iau bonul, dau să plec.
– Vă rog să vă prezentaţi la „Relaţii cu clienţii” cu bonul şi un act de identitate, aţi cîştigat un premiu. Calculatorul v-a ales!, zice casiera.
– Mulţumesc, îi răspund nu foarte convins, gîndindu-mă că voi primi vreun muţunache sau cine ştie ce flecuşteţ promoţional.
Hai să nu o mai lungesc! Mă duc la „Relaţii cu clienţii”, domnişorica de acolo completează un formular, îmi xeroxează cartea de indentitate şi îmi pune în braţe un cuptor cu microunde Platinium 17M23, o şampanie cu fundă şi un soi de diplomă. Trosc-pleosc, bogdaproste! Aveam deja în casă un cuptor cu microunde, da’ norocul e noroc. Lucru care mă face să mă gîndesc că, după multă vreme, vine şi la moara mea apă sau că răsare soarele şi pe strada mea. Cîţiva oameni ar trebui să-şi facă griji din cauza asta. Doamne-ajută!
1 comment
:)) Am o explicatie ! 13 e cu ghinion, asa ca tot norocul sa oprit la 12! Felicitari ! Asta da noroc !
De Pastele acesta, mama a facut o lista buna de cuparaturi , decoratiuni interioare de cristal, argint, ma rog! Si ma trimis intr-o duminica la Iullius sa le cumpar din magazin. Ma duc si vad un multe de cutii frumos ambalate. Totul okei…dar cum le duc? Dragutele de vanzatoare ma indruma spre Auchan dupa un carucior. Revin in magazin il umplu, platesc , si sa plec din mall. Nu ies bine din magazin si vine o capritza la mine si imi zice ca primesc pentru fiecare 100 ron un cozonac. Eu fericit, bonul continea cam 30 de cozonaci. Ma duc la infocenter si arat bonul. Capritza de la tejghea zice ca vrea sa imi verifice cumparaturile ca suma este prea mare ca sa cumpar eu minor. Ma scuz ii zic ca mama mo trimis, ii arat buletinu meu , se calmeaza. Intreb de cozonaci. Zice frumos, Mai am doar 3 cozonaci. Zic eu, e okei doar 3. Raspunde mai dur, ori nu iei ,ori iei 31 cat ti se cuvine. Daca nu aveti e okei si fara, buna ziua ! Dar mai era o extragere pentru o masina, am completat 31 de formulare (2 ore) si le-am pus in urna. Am depus plangere pentru comportamentul capritzei . si dupa 2 saptamani am fost contactat ca am castigat in urma cu 2 saptamani un premiu de consolare pentru cele 31 de formulare completate. Am intrebat… si ce am castigat? Foarte entuziasmata (capritza,) un cupon de 10 lei pentru cumparaturi in Iullius Mall. Entuziasmat si eu am trantit receptorul.