Nu sînt un cinefil în adevăratul sens al cuvîntului. Merg destul de rar la cinematograf (fără excepţie, împreună cu Diana şi Bogdan) şi doar atunci cînd pun botul la un film super-mega-ultra promovat, invariabil american, poate dintr-un anume snobism. De cele mai multe ori mă întorc acasă dezamăgit. În orice caz, 90% dintre filmele pe care le-am văzut în acest an m-au dezamăgit crunt.
N-am competenţa necesară unui critic de film, dar îmi place să cred că, din punctul ăsta de vedere, am gusturi destul de bune. Mă pot lăuda cu o colecţie de filme destul de măricică. Ajunsesem să strîng vreo 500-600 de DVD-uri la care am renunţat recent pentru că Diana era exasperată de faptul că unul dintre pereţii biroului era ocupat de sus pînă jos şi de la dreapta la stînga de rafturile mele cu filme. Acuma le am pe un hard extern de 500 G de dimensiunile unui telefon mobil (Doamne, cum evoluează tehnica asta!)
Bun, şi ce ziceam? A da, ce filme proaste (cu două-trei excepţii) am văzut anul acesta! Toate americane!
Pînă nu demult, refuzam din start ideea unui film indian, deşi „Slam Dog Millionaire” mi-a demonstrat că indienii, dacă vor, ştiu să facă şi alt fel de filme în afară celor de genul „Prietenii mei elefanţii” sau „Articolul 420”. La fel, dacă venea vorba de un film suedez, danez sau norvegian mai bine dădeam pe OTV să văd episoade din serialul de acţiune „Elodia”.
Dar auzind tot mai des de Millenium, trilogia suedezului Stieg Larsson, mai ales că Gazeta Sporturilor a şi oferit primul dintre cele trei volume, am decis să văd cele trei ecranizări ale romanelor: The Girl With The Dragon Tattoo (ecranizarea volumului Millenium I – Bărbaţi care urăsc femeile), The Girl Who Played With Fire (ecranizarea volumului Millenium II – Fata care s-a jucat cu focul) şi The Girl Who Kicked The Hornets Nest (ecranizarea volumului Millenium III – Castelul din nori s-a sfărîmat)
Am apucat să văd doar primele două filme. Doamnelor şi domnilor, şoc! Demult nu am mai văzu nişte filme atît de bune. Acţiune, intrigă, suspans, personaje complexe, prestaţie actoricească, toate la un nivel cu mult peste 99% dintre producţiile hollywood-iene. Poate că mulţi dintre voi le-aţi văzut şi nu vă spun nici o noutate, cu atît mai mult cu cît filmele sînt de anul trecut. Da’ vedeţi, totuşi, ce înseamnă o promovare, bună sau proastă?
Oricum, diseară urmează să mă uit la ultimul film din trilogie. De abia aştept! Nu mă sunaţi între orele 21 şi 23 că nu răspund la telefon. Îmi fac un castron de pop-corn, stau cu cracii-n sus şi mă uit la The Girl Who Kicked The Hornets Nest, film… SUEDEZ!
7 comentarii
Sper ca ti-a iesit faza pocoarnele. Ar fi fost pacat sa iesi din starea cinefilica indus de suedeze. (Si cand ma gandesc ca astea veneau la greu la noi pe litoral in vermea lui Nea Nicu, chiar ma prinde nostalgia.)
sorinel, bara a alergat ca un profesionist astazi, cu casti in urechi, de vis.pacat ca nu l-ai vazut. o sa scrie imediat un mega-material despre acest eveniment
Eu am citit prima parte din trilogie si mi-as dori foarte mult sa vad si filmul. Daca nu-l gasesc la centrul de inchirieri, mi-l imprumuti? 🙂
le are bara, ti le da. cu subtitrare si calitate maxima
Acu’ să te văd, Bara!
Da’, Donkey, le am. Le vrei şi tu? Sau trimiţi „garda” la mine acasă?
Cartile mi-au placut mai mult.Autorul un fost jurnalist a facut schite pentru 10 carti, dar a murit dupa ce a predat primele trei manuscrise.Nu a apucat sa vada ce succes au cartile lui.
O sa apara si o ecranizare americana a cartilor, in prezent se filmeaza prima parte