Am scris tibi f pentru că omul acesta ne citeşte zi de zi. Şi, cînd are ceva de spus, de comentat, se „semnează” tibi f. Altfel, dacă ar trebui să scriu despre el în altă situaţie, aş scrie, întotdeauna, cu majuscule: TIBERIU FĂRCAŞ. Azi, Tibi Fărcaş împlineşte 40 de ani. O vîrstă frumoasă,… puţin periculoasă. Pe care eu am împlinit-o deja de vreo doi ani (deci, Tibi, nu te aştepta la lucruri spectaculoase de aici înainte, că ştiu ce spun!).
Din acest colţ de… blog, eu, Ovidiu şi toţi cei care trudim la această pseudo-platformă media, îţi urăm „La Mulţi Ani!”, sănătate, fericire şi „Hai AS Roma!”
Pe Tibi Fărcaş îl ştiu cam un deceniu şi jumătate.
Sîntem singurii din „vechea gardă”, subliniez, adevărata „vechea gardă” a presei clujene, care… nu mai lucrează în presă.
Tibi la 40 de ani. Arată bine, nu vă luaţi după fotografie că a fost făcută cu telefonul!
Am fost colegi de facultate (prima promoţie a Facultăţii „Avram Iancu”).
Am rîs şi am plîns, unul pe umărul celuilalt, la victoriile sau înfrîngerile din Cupa Presei. Atunci şi-a cîştigat porecla de „calcio efferfescente”, pe deplin meritată, pentru că omul acesta trăieşte totul, chiar şi o discuţie despre vreme, cu intesitate maximă, de parcă totul s-ar sfîrşi în milisecunda următoare!
A fost (şi rămîne!) un jurnalist excepţional chiar dacă nu ar fi reuşit (sau poate tocmai de aceea!) să scrie o carte excepţională, URIAŞĂ (Tibi este îndrăgostit de acest cuvînt!): Colosul cu picioare de hîrtie.
Am petrecut mult timp împreună, dar am şi uitat unul de altul perioade lungi de timp. Tibi este prietenul pe care dacă l-ai cîştigat nu-l mai poţi pierde niciodată. Poate în acest concept stă toată filosofia prieteniei.
Lista de invitaţi- tibi f style!
Ei, şi s-a gîndit Tibi să marcheze, cumva, împlinirea celor 40 de ani ai săi. Şi a făcut-o frumos, adunînd prieteni noi, dar mai ales vechi, vreo 20 la număr, plus prietena lui, Reka. Şi s-a mîncat româneşte (Apropo, Tibi, tu nu eşti un pic ungur? Da’ oricum, nu contează, cel puţin pentru mine!) – slănină, jumări, cîrnaţi, brînză de burduf, vinete, ceapă roşie – şi s-a băut (cît se poate de decent!) bere, vin şi vodcă.
Tibi a transformat propria lui sărbătoare într-o întîlnire între vechi colegi, camarazi şi prieteni din presa clujeană pe care toţi o aşteptam de ani de zile. Mulţumim, Tibi!
Puţin după miezul nopţii, am plecat spre casă. Deja chiar era ziua lui Tibi şi afară mirosea a iarnă!
2 comentarii
la multi ani. hai, ca prea ne imprietenim.
nu am cuvinte sa iti multumeesc Cristi. Sunt uimit de postarea asta, asa o chestie emotioananta demult nu am citit. Omule esti fabulos, chiar meritam sa scrii asa frumos de mine?? Daca aveam bujet mai mare mai kemam o coharta. si asa au lipsit cativa.
Din nefericire Cristi mai sunt veterani care stau pe tusa, si de calitate. Sau din vina lor, sau din orgoliu sau ca nu sunt doriti pentru ca nu pun botu la smen, nu sunt docili, controlabili, nu sunt yesmeni. Sau pur si simplu s-au saturat de presa. Nu e usor…sincer sa lucrezi in presiunea aia nebuna din redactie si de pe teren.
In alta ordine de idei…da sunt jumate Ungur dar cum nu a fost gulyas am preferat bucataria rurala romaneasca. si recunoaste, salata de vinete a fost delicioasa.
Morala: trebuie sa ne vedem cat de des putem, cat mai multi…sa lasam orgoliiile care ne pustiesc…
Am 40 de ani, cum au zburat anii astia Cristi??