Am intrat în Uniunea Europeană ca într-o căsătorie aranjată. Am fost primiţi de nevoie, din considerente geopolitice, nu de drag, de buni sau de deştepţi ce sîntem. Dacă mă gîndesc la intrarea noastră în UE, îmi imaginez o sală de tribunal în care se desfăşoară un proces de viol care se termină cu alai de nuntă şi lăutari. Nu am fost, nu sîntem şi nici nu vom fi vreodată priviţi ca parteneri cu drepturi egale. Şi, ştiţi ceva? Nici nu cred că merităm!
Sigur, în ultimii şase ani, de cînd este preşedinte Traian Băsescu – practic imaginea României pe plan european şi internaţional – ţara noastră se află în coada clasamentelor în absolut orice domeniu. Şi ce perspective uriaşe aveam, cît de mult promiteam ca una dintre cele mai mari ţări din Europa! Marinarul ajuns la timona României a fost mai interesat de şpriţuri, de caterincă, de etichetat jurnalişti drept „găozar” sau „ţigancă împuţită”, de înfundat moguli de presă, de vînzări anterioare, de uninominal, de unicameral, de emisiuni la televiziuni fără audienţă decît de promovarea corectă pe plan european a României. Astfel că, în rarele ocazii cînd, de voie de nevoie, a trebuit să ne reprezinte, a fost tratat ca atare. Exact că ruda săracă, urîtă şi proastă a familiei.
Cu ocazia Summit-ului NATO de la Lisabona ne-am convins, încă o dată, de acest lucru. Şi Nicolas Sarkozy şi Sivio Berlusconi l-au trimis pe Traian Băsescu la plimbare ca pe un ceteraş să cînte la altă masă, după ce cu puţin mai înainte se învîrtise amărîtul ca un cîine de pripas pe care nu îl băga nimeni în seamă. Ba mai mult, Silvio Berlusconi i-a arătat şi prin gestică, cît se poate de explicit, că nu ar fi cu toţi boii la căruţă! Credeţi că a învăţat Traian Băsescu ceva din toată această experienţă umilitoare? O experienţă umilitoare în primul rînd pentru noi, ca popor şi ţară!
Căci lui Traian Băsescu, în mod cert, i se rupe!
Odată revenit în ţară se va reîntoarce la vechile sale obiceiuri de neam prost cu care ne-a obişnuit: şpriţuri, întîlniri de seară cu Elena Udrea şi arestarea lui Sorin Ovidiu Vîntu.
2 comentarii
Poate părea că o fac intenţionat şi-s Gigi Contra aşa, din plăcere. Dar nu e aşa. E uşor să faci pe Duru din faţa calculatorului, al televizorului sau din spatele ziarului… Momentul, e adevărat, a fost penibil. Am trecut prin momente asemănătoare şi n-aş vrea să fiu în pielea lui. Mi-era jenă să mă uit la imaginile reluate iar şi iar de televiziunile româneşti şi străine cu o plăcere ce gâdilă uşor sadismul (în cazul celor străine) şi masochismul (cele româneşti). Dar te-ai întrebat cum s-a ajuns aici? Chiar ai impresia că cei doi şefi (unul de stat şi unul de guvern) l-au alungat pe insul, entitatea Băsescu ori s-au dezis de ce sau pe cine reprezintă el?
Normal că nu au ceva personal cu insul Băsescu, deşi cred că aud şi ei ce face preşedintele Băse la el acasă. Şi, întradevăr, momentan, Băsescu=România cu tot ceea ce presupune ea, România=Băsescu cu tot ceea ce presupune el.