Un preot citește în direct la TVR 1 o scrisoare, ceva complicat, în care el îi scrie țării (o metaforă, mă gîndesc). Adică acest om (nu știu cum îl cheamă) vorbește, cu însuflețire, pe un frig pătrunzător, despre faptul că România este sfîntă, neprihănită, că a rupt lanțurile de orice fel, că dușmanii cei răi au vrut ei să ne facă necazuri dar nu au reușit, că ziua de azi e o zi mare, că pe vremea lui Ceaușescu Adrian Păunescu a scris o poezie (preotul a citit chiar o strofă), că sîntem unici, că sîntem cei mai buni oameni de pe pămînt, și că ne dorește La Mulți Ani. Nu știu ce să zic, mai bine tac, că am totuși o relație cu Cel de Sus, pe care nu vreau să mi-o stric.
Biserica are o părere bună despre România
