Cum-necum, frig-nefrig, am mai bifat o repriză de alergare. Dimineaţa de azi (ora 10 punct!) ne-a găsit adunaţi pe trotuarul Parcului Central dinspre Hotelul Sport, locul nostru de întîlnire deja consacrat. Cred că părem dubioşi…
Lumea care trecea pe lîngă noi credea că aşteptăm „rata de Frata” şi ne întreba dacă stăm de mult. Alţii au crezut că e o vreo manifestaţie pro-PDL, lucru pe undeva de înţeles după ce l-au văzut pe Ovidiu îmbrăcat din cap pînă în picioare în portocaliu, iar alţii credeau că facem trafic de… ceva după ce m-au văzut pe mine înmînîndu-i domnului Gepetto o plasă care putea să conţină orice, de la haşiş la cocaină şi de la uraniu îmbunătăţit la ţuică de prune. De fapt, plasa conţinea premiul surpriză cîştigat de domnul Gepetto în urma pronosportului de săptămîna trecută, premiu constînd în două cărţi, una semnată de Ioan Chirilă şi una semnată de… subsemnatul. Ăsta da premiu surpriză!
Emil şi Florina, cîştigătorii premiilor oferite de Ancada la concursul de casă pronosport nu au fost prezenţi, tratîndu-ne cu flit. Drept pentru care am decis că premiile se vor reporta. Asta păţesc şi cei care ghicesc cele 6 numere norocoase la 6 din 49 şi îşi pierd biletul. Ghinion!!!
Buuun. Ne-am pus pe fugă. Mare lucru nu am ce să povestesc pentru că fiind tot timpul în faţă nu aveam cum să văd ce se întîmplă în urma mea, decît dacă aş fi alergat cu spatele. Ultima lungime de parc, însă, am alergat-o împreună cu Dan Olteanu şi cu Daniel Rus, doar aşa, ca să mai schimb şi eu o vorbă cu cineva. Am fost martorii unui record al competiţiei: pentru prima dată de cînd aleargă cu noi, Raimonda a fugit toate cele patru lungimi de parc şi, nota bene, nu a ajuns ultima. Azi-mîine, Raimonda ne ia pita de la gură!
Ovidiu Blag a făcut şi el o „aroganţă”. Contrar principiului „ce ţie nu-ţi place altuia nu face”, Ovi l-a aburit pe Tibi Fărcaş pînă pe ultimii 50 de metri, după care a sprintat luîndu-i faţă, exact la fel cum făcuse Tibi cu o săptămînă în urmă. Donkey nu a lipsit nici el, deşi tot îl mînca în fund să plece în Floreşti să monteze ceva motoare (?!?!?!?). Au lipsit însă mulţi dintre cei cu care ne obişnuisem. Adrian am înţeles că e pe la Bucureşti, astfel că nici gaşca lui de prieteni nu a onorat întîlnirea. Întîlnire care, ca de obicei, s-a încheiat la Hotel SPORT la o bîrfă şi o cafea.
Pe cuvînt, a fost cea mai mişto bîrfă de cînd ne întîlnim. Am ajuns acasă pe la 13,00!
2 comentarii
cristi, nu pui la postul anterior o poza cu bogdan? sau da-mi mie pe mail si o pun eu, mersi, ca merita taticul nostru o premiere
Imi pare rau ca nu am reusit sa ajungem, dar am avut un motiv foarte bine intemeiat. Am sacrificat porcul, asa cum face tot romanul in perioada asta. Ne revansam cu soric si jumari 😀 Oricum, raman cu satisfactia morala a castigarii etapei (impreuna cu Emil, desigur) si voi continua sa particip si la anul.