Într-o zi, la Outwear, unde îmi mai beau cafeaua cîteodată, erau două fete în stînga mea. Știți că mesele sînt apropiate acolo, nu trăgeam cu urechea neapărat. Așteptam pe cineva. Și una, aia mai dezghețată, care și fuma, zice, pe neașteptate: „Da, tu, și proasta mă ceartă că am rămas gravidă”. Asta, proasta, era mă-sa, aveam să aflu peste o propoziție. ” Mă mai și întreabă ce planuri de viitor am. Ce planuri, nici un plan. Avortez. Ca să mă cerți de două ori. Odată că de ce am rămas gravidă, iar apoi de ce vreau să scap de copil” Și mai zice din alea, în engleză: „I-am zis, what the fuck, hello, e o țară liberă, mai face lumea și ce vrea, nu numai ce trebuie”.
No bun. Fetele erau studente, poate în primul an, că prea erau tinere. Nu pot să spun nimic despre întîmplare. Poate doar că ăsteia, care îi dădea înainte cu sexul, îi și plăcea să vorbească tare. În acest timp în care ea vorbea eu mă gîndeam: ce dramă era pe capul unui asemenea cuplu acum 30 de ani să pățească așa o chestie. Și ce simplu se rezolvă acum, what the fuck? La o cafea.
1 comment
Bun-bun de tot!