Festivalul internaţional de teatru „Interferenţe”, organizat de Teatru Maghiar de Stat din Cluj, ajunge la ediţia 2010. Iată recomandările de iarnă ale Zentrokultului, fiindcă se anunţă o lună plină de spectacole, fapt de care nu putem face abstracţie.
În primul rând, evenimentele de la Sala Mare a Teatrului Maghiar.
Vineri, 3 decembrie, de la ora 20.00, intră în scenă Teatro de la Abadia, cu o piesă de Samuel Beckett „Sfârşit de partidă”, în regia lui Krystian Lupa. Acum doi ani, tot aici, acelaşi teatru prezenta un spectacol răvăşitor: „Pacea veşnică” de Juan Mayorga. Pentru Zentrokult asta înseamnă garanţie suficientă că şi acum merită mers şi privit.
Sâmbătă, 4 decembrie, de la ora 18.00, Maghiarul îşi prezintă producţia proprie, „Măsură pentru măsură”, piesă de văru’ Shakespeare, regia foarte cunoscutului (în lumea teatrală) Matthias Langhoff. O reuşită pe care Zentrokult o va discuta mai pe larg cu alt prilej. Aici atragem atenţia asupra partiturii absolut delirante a lui András Hatházi. N-are rost s-o povestim, e de văzut.
Duminică, 5 decembrie, de la ora 19.00, Théâtre de l’Incredule din Franţa aduce în scenă un spectacol după un roman de Cyrano de Bergerac, în regia lui Benjamin Lazar. Teatrul francez e îndrăgostit de propria sa limbă, ceea ce nu-i rău dacă n-ar transforma reprezentaţiile în tirade şi bune prilejuri de graseiere. Zentrokult va verifica la faţa locului dacă e aşa sau ba.
Marţi, 7 decembrie, de la ora 19.00, compania franceză Nagy Jozsef joacă „Woyzeck”, după Georg Büchner.
Miercuri, 8 decembrie şi duminică, 12 decembrie, veţi putea urmări două versiuni din „Ivona, principesa Burgundiei”, ambele de la ora 19.00. Prima în montarea lui Lászlo Bocsárdi, cu trupa Teatrului Tamási Áron din Sfântu Gheorghe. Al doilea spectacol aparţine Teatrului Slaski din Katowice, şi e regizat de Keresztes Atilla.
Ar mai fi de amintit Teatrul Habima, din Israel, cu spectacolul „Aceeaşi mare” după cunoscutul scriitor israelian Amos Oz. Piesa se joacă vineri, de la ora 20.00.
Sunt spectacole interesante şi în alte spaţii. Bunăoară „Leonce şi Lena”, de Tompa Gábor, sau „Pyramus şi Thisbe 4 You”, de Alexandru Dabija. Ele se joacă în sistem studio, ceea ce înseamnă locuri puţine, adică distribuite pe bază de invitaţii feţelor simandicoase. Aşa că recomandări în asemenea cazuri nu-şi au rostul.
Sau cine ştie, încercaţi-vă norocul.
1 comment
horatio, jos palaria