"Moartea lui George" (fragment) de Maria Surducan. Dă click pe foto şi măreşte
Zentrokult iubeşte cartea de mic. De când smulgea paginile „Eticii nicomahice” a unuia de-şi zicea Aristotel. Cu ele făcea cornete de seminţe pentru microbişti. S-a dovedit, după ani, că acest original mod de difuzare a filosofiei nu are nici o influenţă asupra moralei sau moravurilor, de unde vremurile pe care le trăim la timpul prezent.
Alteori, Zentrokult repeta operaţia cu „Logica” aceluiaşi epigon al lui Andrei Pleşu. Din foile de relativ bună calitate scotea coifuri pentru miliţieni, ca să poată amărâţii lucra sub acoperire, ca zugravi (cu rezultate mai degrabă dezamăgitoare). Ceea ce nu a avut nici o repercusiune asupra desăvârşirii spirituale a luptătorilor de la interne, fapt evident şi din felul în care încurcă ei circulaţia, până în ziua de azi.
Dragostea pentru bibliofilie nu a părăsit Zentrokultul. În schimb cartea a migrat în spaţiul virtual. Internet, adică. Recomandarea de azi a Zentrokultului priveşte o asemenea carte virtuală. Ea există şi pe hârtie, dar abia într-un tiraj destinat să ia ochii juriului de la festivalele
de profil. Şi atât. Virtual, o puteţi găsi la linkul pe care am să vi-l indic, dac-o să am chef.
Se numeşte „Cartea lui George”. Aparţine unui gen prizat în occident, mai de nişă la noi: banda desenată. Pentru adulţi. Copilăria Zentrokultului a fost legănată de alde Pif şi Luceafărul Copiilor, dar în ţările altele decât România, benzi desenate ca „Bilal” şi „Valerian” au inspirat filme de referinţă ale cinematografiei mondiale.
Proiectul este realizat de asociaţia bucureşteană HARDCOMICS. La el participă şi celebrele surori clujene Surducan, Maria şi Ileana, ceea ce a abătut şi atenţia Zentrokultului asupra capodoperei.
Pentru că avem o capodoperă de artă digitală în cel mai bun sens al cuvântului. Este rodul unui travaliu colectiv, la care au participat, pe lângă surorile mai sus amintite, o seamă de alţi artişti desenatori, inclusiv Mitoş Micleuşanu, coautor la „Planeta Moldova”.
De la interfaţa până la fiecare detaliu (ambianţa sonoră personalizată (de regulă nimerit!) pentru fiecare story, introducerea în poveste, subtext informaţional, ergonomia site-ului, aspect general etc. etc.) totul e finisat cu o minuţie cum rareori am întâlnit la un proiect românesc, încât îţi vine să gemi „Mamă, mamă, de ce nu m-ai făcut ca pe ei?”. Sau ca să parafrazăm un grafitti „U”-ist de odinioară „Mamă, te iubesc, da’ nu ca şi pe „Cartea lui George!”. Să nu exagerăm, totuşi.
Surpriză! Personajul principal al Cărţii lui George este chiar George. Un tip de treizeci şi de ani. Bucureştean (de parcă la Cluj nu găseşti destui mitici aborigeni!). Modul de lucru s-a răsfrânt asupra destinului de personaj: fiecare desenator a avut o temă, un capitol, pe care l-a dezvoltat independent. Aşa că George poate tot ce vrea muşchii desenatorului. Şi ar putea inclusiv să spargă ziduri, urmând îndemnul din titlu, sau cărămizi, ca karatiştii din filmele cu Bruzli.
De aceea: George are o bunică luptătoare zombi în Rezistenţa Franceză (adevărul e că nopţile albe şi tensiunea ne transformă pe toţi în zombi!) se îndrăgosteşte datorită unor prafuri vrăjitoreşti şi sfârşeşte cununat, are probleme dar şi satisfacţii, e homosexual cu iubit celebru dar şi macho man, are parte de spiritualitate dar şi de experienţe sado masochiste dobândite în timp ce ghida un grup de turişti japonezi prin frumoasa noastră capitală. În copilărie e un ţânc cu două codiţe de fată, iar de murit crapă în stilul lui Sherlock Holmes, adică aruncându-se într-o cataractă.
Aşa cum pe vremuri strada Racoviţă din Cluj era o istorie vie a arhitecturii, de la romanic la modern, Cartea lui George este un congres al stilurilor benzii desenate. În asta constă, dealtfel, splendoarea demersului: fiecare din cele douăj’ de capitole sunt realizate fiecare în cu totul alt stil, de la clasic la expresionist. Mai lipsea un capitol realizat în ASCIIART.
De exemplu, surorile Surducan şi-au împărţit cele două extreme ale existenţei: copilăria lui George (Ileana Surducan) şi moartea lui George (Maria Surducan). Copilăria este realizată în tuş şi acuarelă, apoi imaginile scanate, în timp ce „Moartea” a fost lucrată cu marker, acuarelă şi tabletă grafică.
Banda desenată stă pe un solid fundament filosofic şi moral, pe care vă invit să-l descoperiţi. Indic aici capitolul „George& his pet” de mai sus amintitul Mitoş Micleuşanu, o interesantă ilustrare a versurilor: „…între ei sunt sudaţi/ cu un strâmb ideal/ cum sunt bine legaţi/ condamnatul de laţ/ şi biciuşca de cal…”
Pe scurt, Zentrokult vă recomandă „Cartea lui George”. O puteţi citi în http://thebookofgeorge.com/.
Şi, după o lectură atentă, Zentrokult are doar o singură întrebare: „Does George love Boy George?”
1 comment
am vazut (ascultat muzica) toata cartea. foarte tare