Când dispare un om e tare greu să găsești calea de a spune că e dureros, când e vorba despre un alpinist îți dai seama că sfârșitul e atât de brutal și impredictibil încât nu lasă loc pentru nici un fel de alinare. Rămâne absurd, nefiresc, prematur. Mai ales când e vorba de un om de 31 de ani. Cum ar trebui să încep acest memento? „Pentru Lenți, care și-a contopit pentru totdeauna destinul cu Cerro Aconcagua și pentru toți aceia care călătoresc în munți nesfârșiți, dincolo de orice existență efemeră, în absolut”? sau: „ Destinul a vrut să ne luăm ADIO într-o manieră violentă, umilă, sfâșietoare”? Am simțit cu toții lucrurile acestea și, câtăva vreme, ne-au urmărit fără să vrem, într-un mod nemilos … E drept că dincolo de toate rămâne magia aceea de nedescris, pentru că marile vârfuri muntoase exercită o magie căreia prea puțini pasionați ai drumeției montane sau alpinismului îi pot rezista… Chemarea aceasta fără glas, suspinul ascuns al celui de-al doilea dintre cele șapte vârfuri, cele mai ispititoare, cele mai înalte de pe fiecare continent al lumii, trebuie să-l fi ademenit și pe Laurențiu Bulăreanu! Așa a luat naștere expediția pe Aconcagua, începută în 10 ianuarie 2008.
Laurenţiu Bulăreanu
Culmile Anzilor sunt învăluite de mituri și legende ancestrale. Una dintre poveștile băștinașilor este legată de numele lacului Laguna del Inca, din care își trage obârșia Rio Aconcagua:
Se spune că a fost odată ca niciodată o prințesă frumoasă și, ca toate fetele frumoase de împărat, îi veni vremea să se căsătorească. Soarta i-a fost însă vitregă, astfel că, în noaptea de dinaintea nunții, frumoasa cu ochii de smarald își găsi sfârșitul… În loc de nuntă împărătească a fost praznic îndurerat și nuntașii au îngropat-o pe mândra prințesă în lacul de sub muntele Aconcagua. De atunci, apele din Laguna del Inca au sclipiri de smarald, culoarea ochilor frumoasei dispărute cu o noapte înainte de-a fi mireasă…
Legenda aceasta înduioșătoare, depănată de la o generație la alta de către bravii incași – fiii soarelui, așa cum obișnuiau să se considere – mă duce cu gândul la tristul deznodământ al poveștii de dragoste dintre Lenți Bulăreanu și Antonela Rozolimo.
I-am cunoscut la munte, firește, acolo unde sentimentele curg năvalnic și nici nu e greu să descoperi că destinele se unesc aproape instantaneu. Am avut senzația, de la bun început, că ei doi sunt, poate, cel mai frumos cuplu din alpinismul românesc. Nimic nu ar fi anticipat o întâmplare atât de neprevăzută, de nefastă, în cazul unui alpinist care acumulase o experiență destul de bogată pe unele dintre cele mai râvnite creste muntoase:
1992-2007 – Trasee montane şi trasee alpine, în condiţii de vară cât şi de iarnă, în Munţii Bucegi, Piatra Craiului, Piatra Mare, Ciucaş, Retezat, Făgăraş, Cozia, Căpăţânii, Ceahlau – România.
2004 – Ascensiunea pe Mt. Kackar (3932 m), Mt. Aladaglar – Vf. Demirkazik (3756 m) şi Mt. Ercyes (3917 m) – Turcia.
2006 – Ascensiunea pe Mt. Kilimanjaro (5895 m), Mt. Kenya – Vf. Lenana, (4985 m) şi Mt. Meru (4562 m) – Kenya şi Tanzania.
2006 – Ascensiunea pe Mt. Rila – Vf. Musala (2925 m) şi Mt. Pirin – Vf. Vihren (2914 m), în condiţii de iarna – Bulgaria.
2007 – Ascensiunea pe Mont Blanc (4810 m) şi alte ascensiuni în Munţii Alpi – Franta.
26 ianuarie 2008 – Cucerirea celui mai înalt vârf din cele două Americi: Aconcagua (6962 m).
Și aici s-a terminat brusc, chiar în ziua ascensiunii, în timpul coborârii, din cauza unei peritonite acute pilorice, nediagnosticată pe moment de către medicii expediției și care a evoluat insidios, cauzându-i moartea în mai puțin de 12 ore… Singura soluție posibilă? Bisturiul! Într-o clinică specializată. Un lucru imposibil de realizat la peste 5800 de metri, unde nici elicopterul nu mai are cum să aterizeze.
Soţul meu...
În dimineața de 27 ianuarie 2008 destinul a ales să fie necruțător cu unul dintre copiii teribili ai muntelui sau doar a vrut să lase ca spiritul liber al lui Laurențiu și dragostea lui nestăvilită pentru înălțimi să învăluie pentru totdeauna crestele ascuțite ale Anzilor. Cei ce trec acum mai sus de refugiul Berlin simt poate în răceala tăioasă a rocilor, în strălucirea cu irizări de smarald a zăpezii asemeni sclipirilor din Laguna Del Inca și în pâlpâirea stelelor ceva din zâmbetul unui cuceritor care a înțeles că, uneori, pentru o idee, oamenii pot să sacrifice totul, fără să dea înapoi. Mi vida para un cumbre fantastico! – să fi fost acesta ultimul gând? Uneori, ca un fâlfâit imperceptibil de aripi, destinul ne învață că gândurile devin dureros de adevărate.
Acesta este Lenți, un destoinic copil al soarelui, care a găsit nemurirea pe-un munte sacru cu nume misterios: Aconcagua. Domnul să-i călăuzească sufletul în liniștea cea mai de preț a înălțimilor din ceruri, acolo unde nu e durere, și nici patimă, și nici regret…
Despre frumoasa noastră prințesă cu ochii de smarald, aflați că, la aproape un an de la nefasta întâmplare, l-a urmat tăcut pe dragul inimii ei în lumea umbrelor strălucitoare, dar fără de glas, acolo unde nu e suferință sau suspin… Toni Rozolimo s-a sinucis. A ales tăcerea în locul zbaterii fără noimă din lumea asta măruntă, a ales libertatea eternității în locul singurătății care o făcea să se simtă atât de descumpănită. Uneori, destinul urlă de durere și neputință. Dar poate că asta ne va ajuta să ținem minte că sfârșitul nu-i aici – e în stele, în dorințele noastre cele mai vii, în puterea de a împlini ce ne-a fost dat prin dragoste dincolo de orice limite.
5 comentarii
Coplesitor…Dumnezeu sa-i aiba in paza!
Of ce rau imi pare sa aud ca si ea s-a sinucis… Acum am aflat; adevarul e ca nu am avut o legatura stransa cu niciunul dintre ei; pe Bula il cunosteam printr-un amic, dar ne-am intalnit de cateva ori. Imi pare rau! pentru amandoi
Am fost tovaras de munte cu ei, stie cineva unde sunt inmormantati? Astept un raspuns pe: florin.ciobanu1 at yahoo.com
Am cautat un raspuns pentru dvs. Va rog sa verificati adresa de e-mail.
Laurentiu este inmormantat in curtea bisericii Hagica din Baicoi.