Eu știam de boala lui Dulca de foarte multă vreme, dar nu mi-am pus niciodată problema să scriu despre asta, nu mi se părea normal să o fac. Cum lucrurile văd că acum sînt publice, îmi permit să vă arăt un text mai vechi, care e parte din cartea mea Din Cluj se vede altfel, text scris pe 26.10.2010, căruia îi spune „I s-a cîntat imnul național”. Era felul în care am înțeles să îmi arăt prețuirea pentru prietenul meu Cristi Dulca. O prietenie pe care noi doi am cimentat-o prin atîtea întîmplări încît va rămîne indestructibilă. Iar partea asta, cu cancerul, prefer să nu o dezvolt, pentru că am încredere în Cristi, sînt sigur că va cîștiga în acestă luptă. Iată textul din octombrie 2010:
Universitatea şi-a găsit antrenorul perfect. Cristian Dulca a ajuns la deplina maturitate în fotbal. Ca jucător a avut zece ani buni, trecînd pe la CFR, Gloria Bistriţa, Rapid, Ceahlăul, Gaz Metan, Universitatea, Honved şi Poohang Steelers. A prins naţionala la timp, jucînd şase meciuri sub tricolor, unul dintre ele chiar la Campionatul Mondial din 1998, cel împotriva Tunisiei. Vă amintiţi acea generaţie, cu Petrescu, Doboş, Gică Popescu, Hagi, Lăcătuş, Ilie Dumitrescu, Stelea, Selymes, Prunea şi ceilalţi. După aceea a îmbrăcat costumul de preşedinte la Universitatea, alături de Zoltan Iasko, apoi a explodat ca antrenor la FC Vaslui, cu care a ajuns în Europa. Acum un an a trecut printr-un adevărat cutremur, fiind suspect de o tumoare malignă, dar totul s-a terminat cu bine, medicii reuşind să rezolve problema chirurgical.
***
Pentru 37 de ani, pe care i-a împlinit ieri, Dulca a păţit multe. A fost sus, pentru că i s-a cîntat imnul (recunoaşterea supremă pentru un sportiv), dar şi jos, pentru că o veste atît de proastă, din punct de vedere medical, te poate dărîma. Cristi a mers însă mai departe şi parcă a devenit mai puternic. Urmăriţi felul în care vorbeşte la conferinţele de presă, renunţînd aproape în întregime la şabloanele cu care ne-am obişnuit în cazul antrenorilor. El încearcă să îşi ordoneze ideile, chiar să transmită ceva. Nu face pe interesantul, nu se hlizeşte, nu dă din mîini, nu înţeapă pe nimeni. Este doar un detaliu, dar important, într-o lume fotbalistică internă plină de derapaje.
***
Iar faptul că a acceptat banca tehnică a Universităţii a reprezentat o altă mostră a faptului că Dulca s-a maturizat. A trecut peste animozităţile din trecut, atunci cînd fanii l-au acuzat pentru trecutul său ceferist, şi a venit cu inima deschisă pentru a-şi continua o muncă începută pe vremea cînd era conducător de club aici. De asemenea, şi clubul Universitatea a făcut o mişcare inteligentă aducîndu-l pe Dulca antrenor, pentru că gestul capătă o importantă conotaţie simbolică, aceea de a-i repune în drepturi pe clujeni. Odată cu Cristi, la echipă s-a întors şi Radu Sabo, un „U”-ist sută la sută, dar şi Olariu, un secund carismatic, fost fotbalist sclipitor.
***
Îmi amintesc o discuţie cu Dulca, de acum 5-6 ani. Îmi spunea că primeşte foarte multe mesaje de felicitare din străinătate pentru realizările din cariera sa, ceea ce nu i se întîmplă din partea concitadinilor. Era contrariat, avea chiar explicaţii filosofice despre această situaţie. Acum însă, acceptînd provocarea numită Universitatea, sînt sigur că lucurile se vor îndrepta, pentru că nu mulţi fotbalişti care au trecut pe la acest club se pot lăuda cu o prezenţă la un Campionat Mondial. Şi pentru că tot veni vorba de urări, clujenii îţi spun „La Mulţi Ani, Cristi!”.
3 comentarii
Despre Cristi numai bine ii dorim si sanatate stim si noi ce inseamna asta Cristi fii tare
Sanatate Cristi! of, imi pare rau, il cunosc de 20 de ani…nu-mi vine sa cred
La multi ani Cristi, sa ai parte de multa sanatate si bucurii!
La Multi Ani!si multa sanatate pentru Cristi, l-am cunoscut si eu intr-un loc unde merg destui sportivi pentru o vorba si un sfat bun.