Aşteptarea a luat sfârşit! Mâine începe ediţia 2011 a Turului Ciclist al Franţei. Împătimiţii acestui sport, printre care mă număr şi eu, vor avea trei săptămâni pline de spectacol pe şoselele Franţei.
Câteva detalii tehnice despre ediţia din acest an a Marii Bucle: Aşadar ediţia a 98-a a Turului Franţei se va disputa între 2 şi 24 iulie şi va număra, ca de obicei, 21 de etape. Etapele din acest an însumează un total de 3.430,5 kilometri (un fel de România-Portugalia pe bicicletă în 21 de zile). Un număr de 22 de echipe vor lua startul mâine în prima etapă, iar la linia de start se vor alinia 198 de rutieri.
Plutonul profesionist va avea de trecut 10 etape de plat, şase etape montane, patru dintre ele fiind cu final în ascensiunea (aici va fi cu siguranţă spectacol), trei etape medii, un contratimp individual şi un contratimp pe echipe. Noutatea va fi contratimpul pe echipe care revine în Marea Buclă după câţiva ani de pauză. TTT-u se rulează chiar duminică în localitatea Les Essarts. Defapt e o buclă de 23 de kilometri cu două sprinturi intermediare.
În ediţia din acest se va trece peste celebra căţărare Col du Galibier, la o sută de ani de la prima trecere. Pentru a marca acest centenar, organizatorii au hotărât să se treacă peste acest vârf de două ori în decurs de 24 de ore. (2XGalibier = fericire pentru noi :D). Aşadar, etapa a 18-a se va încheia pe acest vârf la 2.645 de metri, cea mai mare altitudine pentru un finish de etapă în istoria turului. În etapa a 19-a, Galibier-ul va fi pe la mijlocul etapei, iar finalul va fi pe şi mai celebră căţărare, dacă există aşa ceva, Alpe D’Huez. Ca să vă faceţi o impresie, ambele căţărări sunt de categorie specială, prima măsurând 18 kilometri, iar D’Huez-ul are vreo 15, iar ambele au panta medie, undeva spre 8-10 %, în unele sectoare panta fiind chiar de 15%.
Plutonul va vizita în acest an 15 oraşe prin care nu s-a mai trecut niciodată, iar turul nu trece prin „vecini” de prea multe ori ca în alţi ani. Singura ţară vecină prin care va trece plutonul este Italia, în etapele 17 şi 18.
Premiile totale ale ediţiei 2011 a Turului Franţei sunt de 3.2 milioane de Euro, din care deţinătorul tricoului galben la finalalul celor 21 de etapa va încasa 450.000.
Pentru cei care sunteţi mai puţin familiarizaţi cu Turul Franţei, cicliştii a căror performanţe sunt impresionante primesc tricouri distinctive. Astfel, liderul clasamentului general îmbracă tricoul galben, cel mai bun căţărător poartă tricoul alb cu buline roşii, cel mai bun sprinter are pe umeri tricoul verde, iar ce mai bun tânăr ciclist (sub 25 de ani) are povara tricoului alb. Echipa care conduce clasamentul pe echipe are numărul de concurs într-o culoare diferită faţă ce celelalte echipe (galben, cred) şi cel mai combativ ciclist, adică rutierul care are la „bord” cei mai mulţi kilometri de evadare primeşte numărul de concurs roşu.
Cred că am abundat în detalii şi mă gândesc câte am omis. Eu unul, pentru trei săptămâni la mijlocul zilei când are loc etapa, nici măcar la telefon nu sunt disponibil pentru că Turul Franţei e una din competiţiile mele preferate. Sper doar să fie vreme bună şi cât mai puţine zile cu ploaie şi vă urez tuturor care veţi urmări Marea Buclă, vizionare plăcută.
Eurosport va fi alături de tur în fiecare zi, chiar şi în cele de pauză, iar mâine începând cu ora 13.00 acelaşi post TV va transmite în direct prima etapă care are loc între Passage du Gois şi Mont des Alouettes. Încă o chestie care dă un aer frumos Turului este comentariul colegilor de la Eurosport. La microfon se vor afla, cel mai probabil, Emanuel Terzian, Andrei „Jeann” Comşa şi Alexandru Hovco. Buni cunoscători ai limbii franceze, cei trei au un stil aparte, mult mai degajat, dar bine documentat care te face să stai în faţa turului chiar dacă în unele momente cursa poate să fie plictisitoare.
PS: Let’s Go Andy Schleck!
