Nu v-am zis prea multe despre întîlnirea noastră, a foștilor colegi din clasa a XII-a de la Barițiu, pentru că mi se pare o chestiune personală, și nu vreau să dau foarte multe amănunte. Totuși, ceva trebuie să vă spun, pentru că asta puteți copia și voi, e de succes.Adică: după ce s-a consumat întîlnirea propriu zisă, aia cu scenariul clasic, vizită la școală, emoții, catalogul, profesori în vîrstă, aduceri aminte, masa de la restaurant (adevărat eveniment, la colegul nostru Sorin Rădoiu, la Topaz), am avut cu toții o idee genială.
De acum ne vom vedea în fiecare ultimă joi a lunii și întotdeauna în același loc, în crama Ciuleandra, la prietenul nostru Sorin. Sînt chiar încîntat de idee, mai ales că aseară (la doar o săptămînă după întîlnirea aceea oficială), am și inaugurat noul „proiect”. Am fost doar șase, dar am trăncănit vrute și nevrute timp de două ore, am mîncat un pic, ne-am simțit excelent. Mi se pare că sîntem foarte aproape de a stabili cu această clasă un mic record: acela de a ne înțelege mai bine între noi acum, după o sută de ani, decît am făcut-o în timpul liceului. Și unora dintre noi chiar le pare rău că nu am ținut legătura mai strîns, pentru că vedem acum ce mult am pierdut.
