Asta zic la un moment dat mulți dintre cei care formează un cuplu.
„Nu poți iubi în mod continuu decît pe cineva care te iubește continuu”, spunea la un moment dat Andrei Pleșu, cuvinte care mi-au rămas în minte și pe care nu le voi uita niciodată. Cred că aceste cuvinte rezumă povestea asta lacrimogenă și foarte serioasă (cu variațiunile de rigoare) despre iubire. Și pentru a nu cădea tocmai în propria mea capcană, aceea cu luatul prea în serios, o să vă dau un exemplu de cuplu care a trăit unul lîngă celălălalt timp de mai bine de 50 de ani (una dintre rețetele fericirii de cuplu, în opinia multora).
Fac asta ca să vă destind un pic, dar și pentru a vă aminti că nu există rețetă cînd vine vorba despre iubire (știți variantele-unii vorbesc despre împlinirea aceasta invocînd respectul , sexul, tăcerile, gesturile mari, cultura, dialogul, etc) . Iată cazul:
Eram copil, stăteam pe strada Ciprian Porumbescu, iar printre vecinii mei se numărau și doi bătrîni, soț și soție, Ion și Maria. Erau căsătoriți de 50 de ani. El era cam bețiv, își ascundea sticlele prin scorburile copacilor din grădina în care își petrecea mai toată ziua. Ea poza într-o mare gospodină, dar era destul de riscant să rămîi la masă, pentru că era departe de a fi talentată. Nevînd copii, viața lor s-a simplificat la un moment dat, presupun, pentru a deveni destul de plictisitoare la momentul pe care îl invoc eu (să fi fost prin anii 75-80).
Și pentru că vă tot țin în suspans, mai bine dau drumul unui dialog dintre cei doi, unul obișnuit pentru ei.
-Ioane dragă, nu-ți ajute Dumnezeu, di ce nu vii odată din gredină, n-auzi că te strig de o juma de oră?
-N-am auzit, Marie dragă, bate-te-ar să te bată, nu strîga așe tare că spării puii, n-ai noroc să n-ai.
-No, vii odată, Ioane dragă, arăză-ți-ar dracu grumazu că tare-ți mai place beutura…
-Taci amu, Marie dragă, bolunda dracului, că aud tățî vecinii, că viu acuma.
Și uite așa, respectîndu-se reciproc, cei doi au rezistat peste vremi, și-au vorbit frumos și au trăit fericiți pînă la adînci bătrîneți. Deși un exemplu pentru cei din jur în materie de iubire, cred că la ora asta, în afară de mine (nu știu ce m-a apucat) nu își mai amintește nimeni de ei. Au fost făcuți, așadar, doar unul pentru celălalt, poate de aceea.
PS Să știți că am cenzurat dialogul pe alocuri, erau momente cînd își vorbeau și mai urît, asta în pofida faptului că nu renunțau la Marie dragă sau Ioane dragă (asta era singura chestie amuzantă)
2 comentarii
fabulos, am murit de ras, da e adevarata faza….asa vorbesc unii!
Stau acum, derulez in minte si analizez conversatiile mele cu al meu consort… Oare mi-a scapat ceva ce poate fi tema de distractie peste ani si ani pentru altii? (copii, nepoti, vecini – desi nu obisnuim sa strigam , SRI-sti poate…..)