Nu știți cît am așteptat să vin acasă, la serile mele „speșiale” (așa pronunță cuvîntul ăsta un copil pe care îl știu eu) de pe Mezzo.
Și chiar acum îl ascult pe Antonio Zambujo, despre care habar nu aveam că există, d-apoi să știu că și cîntă fenomenal. Povestea lui o puteți citi aici, ce rost are să traduc?
Iar o mostră (mai căutați și voi, dacă aveți chef), aici:
