La dracu!, îmi zic și îmi înfund și mai tare căciula pe cap, mă ghemuiesc ca să-mi țin cald mie însămi și pornesc spre mașină dârdâind. Da, știu că e ridicol să te duci la sport cu mașina, dar pe frigul ăsta nu mi-a venit să ies din casă decât cu 5 minute înainte de întâlnirea din fața parcului mare. Prima la care merg într-un an și ceva.
Am întârziat, evident, și m-am alăturat în fugă grupului care tocmai începea alergarea, condus de Raimonda, dar am făcut doar două ture, ca o leneșă ce sunt. Ceilalți și-au făcut tema, cele patru ture de parc înainte de meciul de baschet. I-am așteptat la teren unde mi-am făcut încălzirea și am învățat să arunc la coș. Chiar am nimerit de câteva ori, performață cu care nu mă puteam lăuda în liceu, pe vremea când jucam la orele de sport.
Apoi s-au format echipele, care s-au schimbat însă de vreo trei ori pe parcursul meciului deci voi enumera doar participanții, nu în ordinea numerelor de pe tricou: Raimonda, Ali, Nada, Sandu (nou venit), Adi Hădean, Daniel Rus, Ovidiu Blag si Ovidiu Tebu. Ok, și eu. Scorul a fost 12-6 pentru echipa în care a jucat Blag, în care am fost și eu până la pauză, când am trecut, alături de Adi, în cealaltă echipă, să-i ajutăm J Dar a fost prea târziu. Cel mai spectaculos a jucat Adi Hădean, Blag a dat pase lungi, iar eu sunt toata zgâriată pe mâini. Aș vrea să vă spun mai multe despre meci, dar nu mă pricep deloc. Abia acum încep să învăț baschet.
…
Partea cu sportul a fost mișto, dar cafeaua/sucul de după au fost de pomină. Din cauza locului unde am mers. Hotel Sport e într-un fel de renovare, așa că, ca să ajungem în restaurantul unde mai eram noi și o altă masă ocupată (și un proiector ??), am trecut printr-un labirint de ziduri și panouri de carton, prin praf și var. Mi-a adus oarecum aminte de casa țiganilor din Câmpia Turzii, parcă – știti poate cele două case gemene, pe marginea drumului, lipite una de celalta, cu acoperiș strălucitor. Ei bine, în interior nu sunt terminate, sunt în construcție, deși nu mai lucrează nimeni în ele. În cea în care amintrat, însă în spatele unei perdele, protejat, se află un dormitor frumos aranjat și curat, în mijlocul casei pe scările căreia se cacă porumbeii din pod. Iar în spatele altei perdele se alfă amenajat un living. Ei așa și cu restaurantul nostru curățel cu chelneri vechi, la care am ajuns sperând să nu-mi cadă vreo schelă în cap.
Și poate ne vedem săptămâna viitoare la baschet.
2 comentarii
rusdanyel. ti-am zis ca ii cu Y :)) A nu se confunda cu celalalt Daniel Rus 🙂
nu inteleg cum de e doar un comentariu, sincer