Genial. Azi cobor de la etajul 4 al parkingului, cu mașina. Cînd ajung la 3 era să intre în mine o mașină care urca. Știți, la urcare, cînd ești la interior trebuie mai întîi să îl lași să treacă pe ăla care coboară, este și un semn, îi zice „Cedează trecerea”. Dar să zicem că asta nu e important, nici eu nu recunosc cam 70 la sută dintre semnele de circulație, dar ăsta îl știu bine, e dintre cele simple.
Povestea continuă. O las pe domnișoară, totuși, să își continue curba, drumul, ce-o fi (bine, chiar a fost o domnișoară la volan, știu că iar o să zică unii că sînt misogin, dar pe cuvîntul meu că nu sînt, unii prieteni pot depune mărturie). Și fata, repet, eram la etajul trei, pune frînă brusc. Nu de alta, dar văzuse un loc de parcare. Opresc, o las să facă manevre. Nu reușește din trei încercări să parcheze, așa cum nici eu nu reușesc să trec de ea. Și acum, stupoare: ajunsă la capătul culoarului trei, fata coboară la etajul doi. No, aici m-am blocat, am crezut că visez. Păi nu urca înainte?, mi-am zis. M-am ciupit, apoi m-am convins că nu visam, am reconstituit faza și mi-am dat seama că sînt normal, deci într-adevăr urcase de la doi la trei, iar acum cobora din nou la doi.
Stați, că nu s-a terminat. Inițial am crezut că de nervi că nu a reușit parca s-a răzgîndit și acum vrea să iasă din parking. Nunununu, cînd am ajuns la etajul unu, fata a mai ginit un loc de parcare, iarăși frînă brusc, iarăși manevre, de data aceasta reușite. Dumnezeule, așa ceva…
M-am distrat așa cam 5 minute bune, în spatele ei, nu am claxonat, nu am făcut semn cu farurile, chiar mi-a plăcut după ce mi-am dat seama că nu visez.
PS De data asta nu mai insistați cu telefoanele, că nu vă mai zic din ce județ era…
1 comment
si nici nu ne putem da seama daca nu ai pus si o discutie de-a ei