Învingătorii scriu cele mai reușite istorii

A durat așteptarea, dar a meritat. Cu sprijinul colegului Mihai Vasile, aveți acum întreaga operă a lui Adi Hădean, respectiv cronica și pozele din această zi de sâmbătă.

Azi, prin voia Domnului, efortul echipei și grație unei înșiruiri de întâmplări fericite, am înscris coșul care ne-a adus victoria și finalul meciului. E al treilea meci de baschet consecutiv în care înscriu coșul final. Probabil am o înclinație spre finalizare, altfel nu-mi explic.

În fine, deși penița e la mine, nu o să insist asupra felului în care Tibi a greșit copilărește și mi-a pasat mie, adversarul lui, iar eu, încordat ca un tigru bengalez în fața mamei lui Bambi, am lăsat energia-mi să se descătușeze și, cu o uşoară flexare a genunchilor coordonată perfect cu mișcarea brațelor, am smuls un „yes!” hotărât și ardelenesc din piepturile coechipierilor mei, Nada, Nicușor, Ovi și Radu.

În același timp, dinspre adversari (pe care de obicei istoriile îi pun între paranteze, dar pe care din respect eu o să-i menționez în afara lor), adică echipa compusă din Raimonda, Tibi, Mihai, Ali și Părintele, a plecat un murmur surd, ca şi cum gladiatorul lor preferat ar fi primit lovitura de grație. sportivitatea. Au luptat brav și-i vom învinge, pardon, înfrunta, să nu fim aroganți, și data viitoare. Ne-a lipsit brațul ferm al lui Blag, prins cu alte treburi. Reka  a ajuns abia la cafeaua de la final iar Boglarka a preferat să ne încurajeze de pe margine.

Trivia: terenul era ocupat de niște tineri în momentul în care am apărut noi. Am încercat să-i mințim pentru a scăpa de ei dar faza cu „am închiriat terenul de la Episcopie” n-a ținut și am fost nevoiți să ne milogim de ei să ne lase să jucăm. Sigur, dacă nu plecau, i-am fi bătut, că eram mai mulți și Raimonda pare că știe și jiu jitsu. Noroc că au cedat repede și am putut să ne păstrăm sportivitatea. Să fiți sănătoși. (Adi Hădean)

Ovidiu Blag

View all posts by Toate articolele scrise de acest autor
Citeste biografia