Da, acum e vorba despre cinematograful Arta. Amănunte puteți citi aici. Problema, dincolo de cazul acesta particular, e una care se acutizează: renunțarea la simbolurile orașului. Nu deschid lista, s-au scris multe pe acest subiect, cu locurile pe care s-a pus lacăt cu prea multă ușurință. Ceea ce doare este că s-a pus și păianjenul uitării pe ceea ce definea Orașul. Generații întregi de aici încolo nu o să mai aibă habar că acest oraș a însemnat și altceva în afară de cluburi și mall-uri. Păcat. Mare păcat.
Mă și gîndesc la un business: aș putea vinde amintiri.
Aș putea povesti, contra cost, cum putea arăta o zi din viața unui clujean acum 30 de ani. Uite, o mostră, gratis:
Dimineața intrai la Spicul, în Piața Păcii să bei un iaurt cu un corn, nu mai mult, doar cît să nu îți iei cafeaua pe stomacul gol. Imediat după Spicul, perete în perete chiar, era chioșcul de ziare. Îți luai un Sportul și mergeai la Croco să-l citești, în picioare, în fața unei cafele aburinde. Acolo mai apăreau amici, mai povesteai cu ei un pic și mergeai spre ale tale.
La amiaz fugeai la o ciorbă de burtă la Zahana, apoi la un dulce, mai jos, la Katona, iar spre seară la o bere sau la un șpriț la Boema. Puteai să alegi un film bun la Arta (mai ales în vremea cînd era director acolo Cornel Udrea, remember Călăuza sau Pădurea de Mesteceni).
E doar un exemplu, un exemplu din centrul centrului, din buricul tîrgului. Cu siguranță fiecare cartier are povestea lui, cu locuri la care oamenii au ținut și care azi nu mai sînt.
Înțeleg orice, dar parcă așa, un simbol-două, de sămînță cum ar veni, și parcă tot ar fi bine să păstrăm.
12 comentarii
Si, cireasa de pe tort, cununa cu lauri, chintesenta cinematografului : Aici la cinematograful Arta, ca d’aia ii zicea ARTA, a functionat, in anii saptezeci, CINEMATECA !
Titluri : Cocosatul de la Notre Dame cu Charles Laughton, 1939;
Le Roi s’amuse de Albert Capellani,1909 dupa Victor Hugo;
Fanfan La tulipe , cu Gerard Philipe, Gina Lolobrigida, 1952 etc
Da, la asta mă și refeream cînd spuneam că și pașii lui Udrea s-au intersectat cu ideea aceea de a insitui o veritabilă cinematecă
mai precis de a reinstitui, că tu zici că a fost chiar mai devreme, în anii 70
si vai cat mai stateam sambata la coada la Supliment Sport, 2 pagini color ! Norocul meu ca mai luam lapte pt Doamna din P-ta Libertatii ( la tunelul cu afisele cinema) si imi tinea zilnic Sportul ! Banii de „10” i dadem pe ziar , ( intreaga colectie o voi pastra toata viata `85-`90) Asa nu mai trebuia sa fug in pauza de 10 sa iau ziarul si sa „chiulesc” 10-15 min de la Lic de Muzica. ADIO VREMURI BOEME ! bine ai venit „democratie” !
Nu stiu daca s-a sters ce am scris anterior- dar pe langa paragina unor locuri sau localtii , mai e si transformarea in bazar a altora- de ex iulius mall.
Si a centrului Clujului in second hand city.
Nu mai e Plafarul sa bei un ceai, dar e acel Demmers etc din centru unde iti servesc ceai cald si prajitura inghetata , fara sa stie cum se serveste un mousse!
Dar iti iau 8 lei si te baga in seama doar dupa ce ii chemi insistent, In rest vorbesc cu prietenii.
De fapt aceeasi atitudine cu a vanzatoarelor din magazine – ca ti-e frica sa nu le deranjezi…
Nu mai e Romarta, nu mai sunt Stofe de pe Petru Groza,nu mai e nimic frumos de vazut in magazinele din Centrul Clujului. Ne-am degradat orasul, dar si pe noi.I-am ucis spiritul putin cate putin.
@ovidiu-si eu eram prieten cu toate doamnele care vindeau ziare. mai ales cu cea din piata pacii, poate una dintre veterane. din pacate pina si acel chiosc s-a inchis acum citeva luni, am scris la vremea aceea aici
http://www.ovidiublag.ro/2011/10/hai-sa-mai-deschidem-o-gogoserie-da-le-dracului-de-ziare/
@claudia-dar ce zici cum era la cafeaua de la nisip de pe doja, la profiterolul de la Verde, de puloverele de la Somesul de pe 30 decembrie?
si uite cum e acum in piata pacii
http://www.ovidiublag.ro/2011/02/toate-placintariile-din-pia%c8%9ba-pacii-put/
e frumos ce zici tu acolo doar ca uiti un lucru : cinematografele astea mor pentru ca nu mai merge nimeni la ele. Daca ar fi oameni in sali, s-ar putea plati chirii – in cazul Arta.
Pe de alta parte, au fost multe interese de sus , foarte sus, ca cinematograful ala sa dispara. Pacat de oamenii dati in somaj. Macar ma bucur ca cinema Marasti nu mai e o ruina si e functional
@spi oana
Cu Arta a fost un pretext ca să pot reitera ideea cu locurile de suflet care se închid. Pe logica ta așa s-a închis și Croco pentru că nu se vindeau destule cafele, și chioșcul de ziare pentru că nu se mai tipăresc ziare, și tot așa, că viața e dură, e economie de piață.
Doar că mă mir cum de în alte orașe de pe-acilea, viena și budapesta, ca să nu ne depărtăm, există locuri care nu se închid niciodată. probabil că acolo intervine cineva atunci cînd nu mai sînt profitabile și știe cum să le țină în viață. și sînt specialiști care identifică ceea ce merită ținut în viață și ceea ce nu. pentru că altfel ar trebui să închidem și muzeele și teatrele, și filarmonicile, pentru că nu fac profit.
Cred ca ati uitat Miorita, Mamaia si Arizona. Ce fumaraie era la Mamaia, mureai si pe strada cand treceai prin dreptul ei.
ardeiiute,
asta cu mamaia exact asa era. un loc cam de evitat, era prea mare, se aduna la fum…in schimb la miorita puteai minca in tihna un lapte, 50 de parizer si un corn..
E corect sa pun aici si un punct de vedere al proprietarilor, mersi Tibi Farcas
În urma articolelor din mass-media care au abordat subiectul închiderii cinematografului ARTA din Cluj-Napoca dorim să facem următoarele precizări:
1. Spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea cinematograful ARTA a fost restituit în natură urmaşilor foştilor proprietari, în baza unor hotărâri judecătoreşti irevocabile. Acesta este un lucru firesc în orice democraţie.
2. Din momentul restituirii în natură şi până în prezent RADEF şi-a desfăşurat activitatea în cadrul cinematografului ARTA, normal, neexistând niciun fel de ingerinţe din partea noastră. Precizăm faptul că am solicitat eliberarea numai a spațiului de birouri, în niciun caz închiderea cinematografului. Hotărârea închiderii aparţine în exclusivitate RADEF.
3. Ca proprietari legali ai spaţiului ne exprimăm regretul pentru situaţia creată în urma deciziei precipitate luate de RADEF de a închide cinematograful ARTA, un loc tradiţional al cinefiliei.
4. Reamintim că şi cinematograful Victoria a trecut prin modernizări şi a fost închis o perioadă de timp după care s-a redeschis în administrare privată. O situaţie similară este şi cea a cinematografului ARTA.
În cazul în care decizia luată de RADEF este defintivă, suntem hotărâţi ca spaţiul să îşi menţină destinaţia de cinematograf şi, mai mult, să devină un pol cultural prin alte evenimente de profil conexe. Acest lucru va însemna cel mai probabil ca cinematograful ARTA să rămână închis o perioadă, până la soluţionarea situaţiei.
5. Ca proprietari de drept nu dorim să văduvim spectatorii clujeni de un loc cultural semnificativ care se pregăteşte să împlinească 100 de ani de funcţionare, sens în care depunem eforturi pentru redeschiderea cinematografului ARTA în cel mai scurt timp posibil (www.cinema-arta.ro).
Vă mulţumim pentru înţelegere,
Monica Sebestyen
Andrei Sebestyen