Claudiu Rusu
Azi e ziua prietenului meu din Suedia, marele poloist român Claudiu Rusu. M-am întrebat ce cadou să îi fac, de la distanță? Și atunci am apelat la cutiuța cu amintiri și am găsit o frîntură de interviu. A fost realizat în 2007, la una dintre vizitele mele de pe insula Okero, acolo unde locuiește el. Era pe vremea cînd mă chinuiam să impresionez autoritățile locale cu cv-ul său impresionant, pentru a i se acorda titlul de cetățean de onoare (obținut mai apoi, în 2010), dar asta nu înseamnă că datele sînt exagerate. Vă las să citiți:
Locul 4 de la Montreal ramîne în top
– Claudiu, vorbim despre poloul românesc chiar cînd acesta are sanse sa prinda Olimpiada de la Bejing, dar nu putem sa nu ne întoarcem în timp si sa ne vorbesti despre Olimpiadele la care ai participat.
Claudiu Rusu: Cel mai bun rezultat de pîna acum din poloul românesc a fost locul 4 la Montreal, pe care generatia mea l-a obtinut în 1976. Din cîte stiu, performanta aceasta se mentine si acum ca fiind una singulara în poloul românesc.
-Nu vreau sa trec în revista toata cariera ta, pentru ca lumea o stie în detaliu, dar cum a fost posibil ca în acele conditii precare, echipa de polo sa se ridice la un astfel de nivel?
Într-adevar au fost conditii grele în acele vremuri, dar atunci echipa de polo a României era ca o familie. A avut poate si sansa de a se aduna o generatie de buni poloisti, care aveau un tel, pe care l-au si atins: locul 4 la Montreal. De asemenea polo-ul în România a fost un sport foarte apreciat, erau foarte multi spectatori la fiecare meci, deci era un sport popular.
L-a primit Ceausescu
-Dupa succesul vostru la Montreal, ati fost primiti de presedintele României, Nicolae Ceausescu. Nu era usor sa ajungi aproape de el…
Pentru acest lucru si pentru decernarea unor medalii sportive trebuia sa ai o realizare deosebita. Ceea ce a fost îmbucurator, în România s-a apreciat acest loc 4 de la Montreal.
-Ai fost prezent la trei campionate europene, trei campionate mondiale, trei editii ale Jocurilor Olimpice, mai mereu golgeter al campinatului românesc, prezente constate în nationala României, dar peste toate parca ai un feeling special despre ceea ce au însemnat doua prezente în reprezentativa lumii la polo…
Si acum, la ani de la întreruperea activitatii mele sportive, consider ca cele mai mari realizari au fost aceste prezente, mai ales ca poloul era dominat de cîteva natiuni: Ungaria, Iugoslavia, Rusia. În atari conditii am fost extraordinar de mîndru cînd am fost selectionat.
A antrenat nationala Suediei
-Ajungînd în Suedia, a constituit un mare avantaj faptul ca ai jucat la nivel înalt înainte. Cît de mult a contat ca ai fost un poloist atît de celebru?
Faptul ca am participat la atîtea competitii sportive internationale, în mod deosebit la acele competitii oficiale (mondiale, europene, olimpice), a facut ca sa fiu cunoscut în mai multe tari. Cînd am venit aici, eram pregatit cu mai multe articole din reviste americane care confirmau faptul ca eu sînt un poloist cunoscut. M-am dus la bazin, iar acolo l-am întîlnit pe antrenorul de atunci al echipei din Goteborg. Acesta mi-a închis dosarul, mi-a spus ca nu e nevoie sa ma prezint, pentru ca la Olimpiada de la Moscova de acum cîtiva ani i-am dat un cot undeva în zona coastelor, de îl mai dor si acum. Aceasta întîmplare a tinut loc de interviu.
-Ai ajuns sa te relansezi ca si jucator si mai apoi ca si antrenor. A fost greu?
Am început sa joc, era o echipa buna, dar nu era campioana. Dupa primul sezon, s-a ridicat la un nivel mult mai mare, aportul meu fiind esential. Am iesit golgeter în Suedia în toti anii în care am jucat. În timp scurt de la venirea mea în Suedia am preluat echipa, adica am fost si jucator, si antrenor. Nu e foarte usor sa combini cele doua sarcini. Eram tot timpul în apa, trebuia sa dirijez jocul, sa fac schimb de jucatori si sa joc. Pe urma am preluat ca antrenor echipa Suediei, am avut cu ei rezultate destul de bune, însa problema era ca locuiam în Goteborg, si toate pregatirile si cantonamentele se faceau în Stokholm. Am mers asa o perioada si apoi am ramas antrenor si jucator în echipa de la Goteborg. Si în echipa nationala a Suediei am jucat niste meciuri, dar nu am putut sa particip asa cum as fi vrut, din cauza activitatii profesionale.
-Cît de greu a fost sa te desparti de polo si sa te dedici în totalitate carierei de judecator?
Nu a fost usor, dupa o viata dedicata sportului. Dar am spus stop, mai ales ca în ultima perioada eram plecat în fiecare sîmbata la Stokholm. Am acceptat si am terminat cu sportul, la o vîrsta destul de înaintata. Si activitatea mea profesionala, sînt judecator aici în Suedia, m-a ajutat sa iau aceasta decizie, pentru ca nu e usor sa le combini pe cele doua.
-Pe lînga activitatea zilnica, vad ca esti ca un tata pentru românii care ajung aici…
Sînt conationali de-ai mei, oameni veniti în Suedia de mai multi sau mai putini ani, vin într-o tara noua, legislatia este necunoscuta pentru ei, integrarea în societate e mai complicata, ei au nevoie de sfaturi, pur sociale sau juridice. Întotdeauna m-am întrebat de unde stiu aceste persoane numele meu, telefonul meu si cu ce ma ocup. Nu am reusit sa aflu, dar nu conteaza. Bineînteles ca îi ajut, iar cînd e vorba si de un clujean, depun un efort si mai mare. O fac dezintereat, fara nici un fel de interes economic.
S-a retras pe insula lui
-Claudiu Rusu e în continuare un spirit nelinistit. Un om care se gîndeste la ecologie, este deranjat de vuietul marilor orase….
Am avut un vis foarte mare. Sa ma retrag în cuibusorul meu, în mijlocul naturii, undeva aproape de apa, de mare. Si mi-a iesit. Locuiesc acum pe insula Okero si ma simt foarte bine, sîntem doar 1000 de locuitori aici.
-Vorbeste-ne putin despre familia ta, una în care sportul este la mare înaltime.
Sotia este suedeza, iar copiii au vîrsta de 17 si 20 de ani. Fiul meu a facut judo, apoi taekwondo, un sport ciudat corean, iar acum, de cîtiva ani, se antreneaza la karate. Fiica mea este studenta la Drept aici în Goteborg, a mers pe urmele tatalui ei, a practicat de la vîrsta de 5 ani înotul sincron, are multe medalii, a fost în echipa nationala a Suediei. Cînd a început facultatea a întrerupt cariera sportiva. În prezent este antrenoare la o trupa de juniori aici, în Goteborg. Trebuie sa va spun si de fiul meu drag din România, Cezar, care locuieste la Sibiu si s-a casatorit anul trecut. Am o familie împlinita.
-Cu care din colegii tai mai tii legatura. Cum ai putea sa rezonezi cu un posibil succes al poloului românesc, de aici, din Suedia?
Echipa de polo a fost o familie. Poate si de aceea am avut rezultate atît de bune. Am amintiri frumoase din vremea cînd jucam la Vointa Cluj. Dupa antrenamente eram tot împreuna, jucam tenis sau altceva. Prieteni si jucatori foarte buni sînt fratii Silaghi, unul sta în Canada, iar celalalt în Ungaria. Alti jucatori: Ionel Pop, Pop Eugen si altii. Am avut prieteni si în nationala, cu care si acum tin legatura.
În masura în care eu sînt informat despre situatia poloului românesc, sper ca ultimul rezultat la campionatele mondiale este un accident, sper si cred ca poloul românesc va putea sa aiba rezultate mai bune.
-O echipa din provincie a reusit sa sparga monopolul detinut de bucuresteni…
Stiu. Echipa Crisul a reusit sa fie campioana României. M-am bucurat mult, mai ales ca în ultimii ani ai activitatii mele am jucat la Crisul Oradea. De asemenea, am participat cu o parte la succesul acesta, jucînd jumatate de sezon la echipa în 1983. Am parasit România înaintea decernarii medaliei. Poate îmi vor da si mie macar un snur de la acele medalii.
Tine drapelul României pe balcon
-Esti un bun român. Am vazut pe balconul tau, alaturi de steagul suedez, si drapelul României.
Sînt mîndru de cum se comporta familia mea vizavi de noi românii, adica de ei, românii, pentru ca copiii mei sînt jumatate români. Sotia mea, din momentul în care am cunoscut-o a dorit sa învete româneste, cu o tenacitate care m-a surprins. Fiica mea lucreaza ca translator suedeza-româna-engleza. Vorbeste limba româna cu un accent dulce de Cluj. România reprezinta pentru noi toti, „mereu acasa”.
-Ce te tine într-o forma fizica atît de buna?
Atît esti de batrîn pe cît te simti de batrîn. Încerc din rasputeri sa ma mentin tînar, iar activitatea fizica, miscarea este cea mai importanta, este legata si de sanatate. Suedezii sînt foarte sportivi, vezi oameni de 80 de ani facînd sport. Încerc sa fac acelasi lucru. Merg la bazin, joc tenis, joc fotbal, fac gimnastica la serviciu, unde am o sala de sport. Cred ca ma voi linisti la o vîrsta mai înaintata, undeva la 100 – 120 de ani. Asta ca sa prind momentul cînd mi se vor retroceda posesiunile familiei mele. Asta a fost o gluma de final. De ce nu rîzi?
CLAUDIU RUSU
Data nasterii: 15.02.1949, Cluj
Zodia: Varsator (semn de apa adica legatura cu apa )
Studii:
* Liceul „Mihai Eminescu” Cluj, promotia 1968
* Facultatea de Drept , Cluj, promotia 1973
Casatorit: sotia Britt, tata a doi copii – Isabelle (20 ani ) si Erik (17 ani )
Activitate sportiva :
* vice-campion al României, cu Vointa Cluj
* de 8 ori medaliat cu bronz cu Vointa Cluj
* dublu cîstigator al Cupei României, cu echipa Crisul Oradea
* multiplu medaliat cu argint si bronz al Suediei, în perioada 1983-1995, cu echipa SO 2 Goteborg
* .dublu campion national al Suediei, titluri obtinute cu echipa SKK Stockholm, în 1995 si 1996, ultimul fiind cucerit de catre Claudiu la vîrsta de 48 de ani
* 205 selectii în echipa nationala a României (locul 8 într-un asemenea top)
* 20 de selectii în nationala Suediei
* 194 de goluri marcate pentru echipa nationala a României
* golgeter al României în fiecare an al carierei sale autohtone ( exceptie 1974, cînd nu a jucat deloc )
* golgeter al Suediei în fiecare an al carierei din strainatate
* de 3 ori participant cu nationala României la Jocurile Olimpice ( Munchen 1972, Montreal 1976, Moscova 1980 )
* de 3 ori participant cu nationala României la Campionatele Mondiale (Belgrad 1973, Cali-Columbia 1975, Berlin 1978)
* de 3 ori participant cu nationala României la Campionatele Europene (Barcelona 1970, Viena 1974, Jonkoping 1977)
* de doua ori selectionat în Echipa Lumii
* a evoluat pentru Vointa Cluj între 1962-1979
* Crisul Oradea între 1979-1982
* SO2 Goteborg între 1983-1995
* SKK Stockholm între 1995-1997
* recordman mondial absolut de longevitate sportiva la polo, sport pe care l-a practicat la nivel de profesionisti pîna la vîrsta de 48 de ani !!!!!
Activitate profesionala :
* Antrenor la SO2 Goteborg între 1983-1995
* Director tehnic al nationalei Suediei
* Jurist, membru al barourilor de avocati Cluj (1973-1979) si Oradea ( 1979-1982 )
* Actualmente judecator la Judecatoria din Goteborg
* Arbitru de polo
* Maestru al sportului din 1975
* Maestru emerit al sportului din 1994
PS Sa tineti seama ca e un interviu din 2007, adica na, copiii au crescut, Claudiu e intre timp bunic (din partea fiului sau Cezar a venit bucuria), chestii din acestea…
