Nimeni nu a primit nimic după meciul Universității.
-Cei care au așteptat fotbal mă gîndesc că au fost dezamăgiți, pentru că nu se poate spune că meciul a avut mari virtuți din punct de vedere spectacular.
-Cei care au așteptat descătușarea după plecarea lui Badea mai trebuie să aștepte, pentru că nici asta nu s-a produs.
-Adepții lui Badea, adică cei care credeau faptul că la echipă e nevoie într-adevăr de un antrenor au primit și ei demonstrația că în Românica antrenorii nici nu prea contează: fotbalul e pe noroc, ține și de arbitraj și chiar de sclipirea de moment a vreunui jucător care de cele mai multe ori se petrece în afara tacticii stabilite.
-Cei care avansau ideea de blat s-au crucit și ei, pentru că nu s-au dumirit dacă poate fi în avantajul cuiva să faci un egal care nu ajută pe nimeni.
-Cei care l-au vrut în teren pe Boștină mai trebuie să aștepte și ei, dar cu siguranță nu foarte mult. Zilele acestea el a fost ocupat să dea din casă pe la ziariști, dar cum termină chestia asta cum intră în teren, de asta să fiți siguri.
Și cum despre fotbal mai ușurel, noroc cu deplasarea unui grup de fete de la Universitatea la Ploiești. Ele au făcut ca acest meci să aibă o miză. Și miza s-a chemat, ca de fiecare dată, să iubești Universitatea necondiționat. Efortul și realizările lor rămîn remarcabile și de aceea și cred că unii jurnaliști au remarcat asta. Dau exemplul lui Alin Fornade, care a scos în față exact acest aspect, aici.
