Mariachi – Esenţa temperamentului latino

În seara aceasta m-am gândit să scriu ceva de inimă albastră… Deși… uneori… vorbele sunt grele și de prisos! Deși… de multe ori… suntem atât de tulburați, că nu mai găsim cuvinte să descriem stările prin care trecem și tot zbuciumul care vine și nu te lasă… „Tambien de dolor se canta cuando llorar no se puede” (Chiar și durerea se cântă atunci când nu poți plânge). Dureros de adevărat, nu-i așa?

Am cunoscut în Mexic niște oameni care știau să cânte durerea! Care puteau, ca nimeni altcineva, să-ți răvășească sufletul! Mariachi! I-am întâlnit la Veracruz, pe esplanada din fața Teatrului de vară. Eu – cu inima mea tresăltând de emoție la primele acorduri pe corzi de vihuela, purtate departe-departe de briza nepotolită a Atlanticului – ei, cu chitarele lor, cu vioara, armonica, trompeta și flautul! A fost tulburător! Mergeam de-a lungul esplanadei, cu privirea în jos, pășind apăsat, visând la valurile Atlanticului, la aricii de mare și la țărmul pe care tocmai îl părăsisem… Pentru cât timp, oare? Ei – plini de viață! Tonici! Zâmbitori! O clipă, privirile ni s-au întâlnit! M-au simțit că vreau să ascult un cântec – numai unul! Și, deși mergeau la un spectacol, în costumele lor impecabile, i-am implorat din priviri să stea un pic și să zică ceva de inimă albastră… „Tambien de dolor se canta…

Cântă și nu plânge! Am simțit până în adâncul sufletului cum e să te ucidă un cântec!

„Ay, ay, ay, aaaaaay!
Canta y no llores
Porque cantando se alegran
Cielito lindo los corazones…”

E-un cântec numai al lor, care n-are nevoie de traducere, pentru că e atât de profund!

Cântă și nu plânge! Și sufletul meu zâmbea dureros de cuminte! Și-mi scăpărau în priviri viscolul de pe Iztaccihuatl… și cristalele de gheață de pe Pico de Orizaba, cu strălucirea lor stranie în lumina lunii de la orele 3.00-4.00 dimineața… și Piramida del Sol de la Teotihuacan… și… talazurile Atlanticului, pescărușii, albatroșii și aricii de mare… delicioasele chapulines (lăcuste prăjite), nisipul alb și valurile turcoaz… dorul nebun de ACASĂ!!!
Ay, Aaaaaay! Mariachi! N-am să pot uita cântecul vostru!

De la sierra morena
Viene bajando viene bajando
Un par de ojitos negros
Cielito lindo de contrabando

Ese lunar que tienes
Cielito lindo junto a la boca
No se lo des a nadie
Cielito lindo que a mí me toca

Ay ay ay ay
Canta y no llores
Porque cantando se alegran
Cielito lindo los corazones
(Cielito lindo – Minunatul cer)

Sunet mai tânguios decât acela cântat de mariachi nu cred să existe! Născută din esența spiritului rural, cu un ritm și o gravitate ce numai în Mexic te pot face să vibrezi, muzica familiarelor melodii cunoscute sub numele de rancheras are multă profunzime și o simplitate gravă care crește și se întrerupe brusc, în funcție de linia melodică. Viori, trompete, viole și variate instrumente de coarde, cum ar fi chitara mexicană, renumitul guitarron (chitară-bas, cu coada lungă) și inconfundabila vihuela (chitară de dimensiuni medii) și – uneori – harpa! își unesc solemnitatea acustică într-o tânguire muzicală și un ritm care induc emoții unice!

Dacă dați click aici îl puteți urmări pe Antonio Banderas, transfigurat total, pe ritmurile unui cântec superb…

Soy un hombre muy honrado
Que me gusta lo mejor
Las mujeres no me faltan,
Ni el dinero, ni el amor

Jineteando en mi caballo
Por la sierra yo me voy
Las estrellas y la luna
Ellas me dicen donde voy

ay,ay, ay, aaaaaaaaay,
Ay, ay mi amor
Ay mi morena
De mi corazón

Me gusta tocar guitarra
Me gusta cantar el „son”
Mariachi me acompaña
Cuando canto mi canción

Me gusta tomar mis copas
Aguardiente es lo mejor
Tambien el tequila blanco
Con su sal da sabor

ay,ay, ay, aaaaaaaaay,
Ay, ay mi amor
Ay mi morena
De mï corazón

Eu sunt un bărbat cinstit
şi-mi place ce e mai bun
nu duc lipsă de femei
nici de bani, nici de-amor…

stau călare pe un cal
prin desert umblu hai-hui
şi doar stelele şi luna
îmi spun încotro s-apuc

ay,ay, ay, aaaaaaaaay,
ay, ay – dragostea mea!
ay,ay, ay, aaaaaaaaay,
ay-ay – bruneta inimii mele!

Mie-mi place cu chitara
mie-mi place să cânt „son”
mariachi-mi ţin isonul
când îmi cânt cântecul meu

şi îmi place şi să beau
aguardiente-i cel mai bun
şi techila albă-i buna
sarea-i dă multă savoare!

ay,ay, ay, aaaaaaaay,
ay, ay dragostea mea!
ay,ay, ay, aaaaaaaay,
ay-ay – bruneta inimii mele!

Mariachi reprezintă un grup tradițional mexican care se pare că își trage obârșia din zona Cocula, Jalisco și a luat ființă în secolul al XVIII-lea. Charró – Jarabe Tapatío este un cântec vechi, reprezentativ.

Mariachi sunt ușor de recunoscut datorită ținutei tradiționale – costume charró, impecabile… pălării cu boruri largi, frumos decorate pe margine și – ca o particularitate – centuri late sau eșarfe roșii legate pe braț sau în jurul taliei!

Grupul muzical tradițional s-a format în secolul al XIX-lea și se pare că era constituit din muzicieni de stradă, plini de nerv și antren. Probabil că cea mai longevivă formație funcționează din 1898, a fost înființată în Tecalitlán și poartă denumirea de Mariachi Vargas de Tecalitlán, după numele promotorului său: Gaspar Vargas. Ansamblurile contemporane susțin spectacole în toate zonele importante din Mexic, mai ales la Guadalajara, oraș de care se leagă în mod special numele de mariachi.

Formațiile de mare notorietate sunt invitate la mari evenimente mondene, nunți, botezuri, aniversări și – pe lângă muzica tradițională, latino-americană – abordează astăzi stiluri dintre cele mai diverse: passo doblé, vals, bolero sau chiar muzică modernă. Pentru delectare, daţi clic aici şi aici

Este electrizant!

Camelia Manea

View all posts by Toate articolele scrise de acest autor
Citeste biografia