Principala mea problemă, după ce am coșul plin, la Cora de exemplu, este să îmi găsesc perechea. Perechea însemnînd casierița. Și vă spun și de ce. De cele mai multe ori, dacă nu am reușit să ne „certăm” (cuvîntul acesta e un alint, că nu ne chiar certăm) între noi (vorbesc aici și despre soția mea, oricum nu citește), pe traseul dintre rafturi, am reușit să ne indispunem la casă. Acolo am găsit sute de femei (că le schimbă ăștia în draci, cred că nu există una care să aibă o vechime mai mare de doi ani) țîfnoase sau slab pregătite (trebuie să fiu atent la cuvinte, nu?).
Nu mă interesează motivele pentru care sînt așa, eu m-aș bucura să dau de o casieriță amabilă. Nici să nu facă multă conversație, dar să nu se încurce pe acolo cu scanatul prețurilor și să zîmbească un pic, doar un pic.
Am încercat toate metodele.
Am ales într-o vreme persoane mai în vîrstă, mizînd pe faptul că au „școala vieții”, dar nu pot spune că a funcționat.
Apoi am ales dintre cele mai tinere, care să și arate un pic mai bine, mizînd pe faptul că sînt rapide.
Apoi am ales dintre cele cu ochelari, crezînd că le merge mintea.
Am ales chiar și băieți (dar asta e foarte riscant, majoritatea n-au nici o treabă, deci am renunțat).
În ultima vreme fac un adevărat studiu, și de ultimele dăți nu am dat greș.
Fac așa:
Le filez, nu mă grăbesc deloc, trec răbdător de la o casă la alta, pînă găsesc una cu lumină în ochi, cum îmi place mie să spun. Adică nici nu mai interesează că e cu ochelari, tînără sau mai puțin tînără, ci merg pe chestia asta cu lumina în ochi. Adică să exprime ceva. Și îmi iese, uite, deja mi-au trecut spaimele…
Problema cu care mă confrunt acum e alta: nu le pot ține minte, pentru că le schimbă, nu le mai prind acolo. Și cum mă gîndesc că nu le promovează, ca să poți spune că lucrează acum prin birouri, deduc că se întîmplă altceva cu ele.
Astea, cu lumină în ochi, fiind mai deștepte realizează cît de prost sînt plătite și pleacă singure în altă parte. Într-un loc unde sînt puse în valoare.
PS Foarte isteți mi se par (am neglijat ca un prost acest segment) tinerii (băieți și fete) care umblă pe acolo cu rolele. Încercați să îi întrebați ceva: au pentru toate un răspuns. Și un răspuns corect. Știu să dea sfaturi, știu prețurile pe de rost și sînt și…rapizi (doar merg pe role). Eu pe aceia i-aș pune șefi de raioane (adevărații șefi de raioane sînt…paraleli. Am pierdut odată un sfert de oră cu unul pînă a înțeles că nu poate da bonus un produs de pe raft care era etichetat așa: „Nu avem în stoc acest produs deocamdată”)
2 comentarii
Nu esti singurul! Eu „sortez” casiera de hypermarket pana ce ajung la casa, dupa numarul telefoanelor de informare date la colegi si timpul irosit cu ele, dupa cat de repede ii umbla mainile pe produsele pe care le incaseaza si dupa cat de repede stie sa se descotoroseasca de clientii care au chef sa socializeze cu ea.
dar nu te enerveaza ca unele par incepatoare iar altele atotstiutoare?