În România statutul jurnalistului este serios depreciat. Vina nu o poartă întotdeauna jurnalistul, ci mai degrabă sistemul. În presă primești salarii derizorii, contractele de muncă sînt ca și inexistente, se apelează la tot felul de tertipuri pentru a efectua plățile, contribuțiile la tot felul de asigurări sînt cvasifacultative. Nu știu mulți jurnaliști care să fi ieșit la pensie din această profesie…”Viața” jurnalistului e scurtă în meserie. Cei mai mulți ard ca o flacără și apoi dispar în zone mai liniștite…
Totuși, un jurnalist onest, care nu scrie la comandă, care nu este doar unealta de scris a unora din spatele lui, care nu este folosit într-un fel sau altul (cu voia sau fără voia lui) este în ziua de azi o nestemată.
De aceea mă întorc la titlu și spun: povestea cu libertatea presei e bună. O citești seara unor copii, îi învelești cu o păturică și le spui noapte bună.
3 comentarii
Am primit un comentariu pe facebook un comentariu al andreei cimpeanu (jurnalist care umbla mult prin lume), il redau și aici:
Andreea Campeanu :am primit in spania o hartie unde jurnalistii erau chemati sa discute si sa protesteze pentru ca in presa sunt angajati tineri neexperimentati ca sa poata fi platiti prost, asta afectand calitatea presei…
Existenta dreptului la libera opinie si libertatea presei sunt irelevante atata timp cat nu sunt exercitate. Pana la urma vorbim de niste simple drepturi si atat.
Ca ziarist care simti ca sunt cele mai mari amenintari la adresa libertatii jurnalistilor in general? Cele politice sau cele economice? Sau poate de alt fel?
gigi, nu ca as ocoli raspunsul, dar mi se pare ca e o discutie prea lunga si care nu poate fi purtata aici (din punctul meu de vedere, desigur). oricum, am citit atent ce ai spus.