Douăzeci de metri mi-au trebuit ca să întîlnesc doi proști.
Unul a coborît dintr-un jeep în fața unui restaurant din cartier. Era așa, mai la cincizeci de ani, însoțit de doi aghiotanți mai tinerei. Era îmbrăcat „în tendințe”, cu teniși și fără ciorapi, în pantaloni scurți și cu cămașă (plus un tatuaj la vedere). Pînă le-a mai zis vreo două vorbe ălorlalți doi (vorbind cu un pronunțat accent ardelenesc) a mai tras și cîteva fumuri din țigară. Și pentru că intra în restaurant și s-o fi gîndit că nu e frumos să intri cu țigara, a aruncat-o exact pe preșul de intrare în crîșmă. Fără să o stingă. Așa, în scîrbă. A fost ca un fel de semnătură: sînt prost și vreau să se vadă chestia asta.
După ăștia 20 de metri m-am așezat la o masă, în apropiere, așteptam pe cineva. La cealaltă masă a apărut un trio format din două domnișoare și un tip. Omul avea vreo 30 de ani, vorbea cu un pronunțat accent ardelenesc și foarte tare. Ghinion, s-a așezat cu fața spre mine, la masa vecină. Avea ochelarii de soare pe nas, nu i-a scos nici o secundă (deși nu erau de firmă, că atunci aș fi „înțeles”). Și, în timp ce făcea conversație cu domnișoarele, a început să strănute. Da să strănute, frate, cu sunete, nu așa, în joacă. Și a strănutat, și a strănunat, și a strănutat…
Nu avea nici batistă, nici șervețel, strănuta așa, ca oamenii, punîndu-și mîinile în fața gurii. Și cum rezultau și niște lichide în urma acestui proces, le întindea în palme și apoi se ștergea de blugi. Imaginea era grețoasă. Fătucile (că acum nu le mai zic domnișoare, să nu tot repet aceleași cuvinte, nu aveau nici o reacție, de parcă se obișnuiseră…). Și ăsta strănuta, se ștergea, iar eu m-am mutat la altă masă.
No bun, asta e, nu lungesc povestea. Se mai întîmplă.
Spun doar că putem face oraș cultural european, putem fi capitala Europei dacă vrem, putem fi ce visăm noi să fim, dar în realitate avem multe probleme din astea mărunte. Pînă învățăm să ne ștergem nasul și să ne spălăm pe dinți va mai trece un timp.
3 comentarii
Complet corect!
salut!
il mai sti pe ala de la Directie(sofer),de-si batea cuiele de la pantofi in restaurant pe masa la care mancam?Nu mai stiu cum il cheama da mi-o ramas in minte cred ca pentru totdeauna.Eram pe undeva prin Alba…treaba-i ca el nu avea jeep ci un nenorocit de IMS sau Aro.
Numa bine!
la faza cu ochelarii nu sunt de acord cu tine, restul e… romania!