Veneam acasă de la tenis pe la șapte seara, urcam pe Calea Turzii, cu misiunea de a cumpăra chestii de la Lidl. Și acolo unde stau cei cu „ia-mă nene”, mai sus de giratoriu, mi-a atras atenția un grup de trei: două fete și un băiat.
Aveau în mînă o pancartă foarte mare, pe care o agitau cît puteau și se distrau de minune, rîdeau, glumeau, dădeau din mîini.
Iar pe pancartă scria așa: Brașov-Pitești-Constanța.
Adică tinerii ăștia nebuni voiau să meargă la mare. La 7 seara. Așa au hotărît ei. Și le arătau tuturor și traseul pe care ar vrea să meargă. Sau stațiile pe care ar vrea să le facă, mă rog.
Haios de tot. Foarte-foarte tare.
Mi-am adus aminte, bineînțeles, de tinerețea mea, cînd conducînd o domnișoară la tren am chiar urcat și eu în tren și am ajuns la mare într-un tricou, un șort și o pereche de încălțări și am stat acolo două săptămîni.
Parcă îmi venea să opresc mașina și să îi duc la mare pe cei trei, un mic gest am și făcut, pentru că m-am surprins că eram cu piciorul pe frînă.
Apoi mi-am adus aminte că ne trebuie acasă brînză slabă de vaci, apă plată, morcovi subțiri și rondele de orez și emoțiile s-au estompat. Am devenit rațional.
Adică un om obișnuit.
3 comentarii
Ovidiu, mai bine puneai aici o poza cu faleza, ca de scris oricum scrii o gramada 🙂
Eu astazi m-am emotionat de doua ori in trafic: 1. cand un nene era sa intre in mine, evitandu-l la milimetru; 2. cand s-a terminat hartia de la aparatul de ticketing din Piata Matei Corvin si nu s-a mai ridicat bariera, astfel neputand intra in parcare. Si s-a format o coloana si domnii aflati la volan claxonau de numa…
Amicul Mihai Vasile mi-a sarit in ajutor si mi-a oferit aceste poze faine pe care le-a facut anul aceasta la mare. Multumiri