Asta este echipa noastră. Învingătorii sînt amestecați cu învinșii, dar nu contează. Ne simțim bine împreună.
Cronica de azi e scrisă de unul dintre cei mai buni fotoreporteri din România, Călin Ilea. Și, chiar dacă îmi e greu să accept, cam cel mai bun jucător de baschet din cadrul mișcării PMOB. Acum, cronica (fără diacritice):
Pentru cei care nu stiau, s-a trecut la ora de iarna. Nu ma refer la schimbarea de acum o saptamana ci la noi, vitezistii, distrugatorii, si bombalaii care ne adunam in fiecare sambata de la ora 10 in loc de ora 9.
Locul il stie toata lumea dar misiunea ba. Daca o intrebi pe Raimonda… sa alergam. Daca il intrebi pe Zavaleanu… sa castigam. Polemica pe acest subiect ramane deschisa chiar daca Ovidiu Blag a incercat sa transmita un mesaj foarte clar in timp ce se dadea jos din masina, „eu am fost la alergat si doar am mutat-o de pe partea celalata (n.r. masina).” Cert e ca Ovi a ales primul dar a uitat de Daniel Rus, care era la alergare.
Echipele (de la stanga la dreapta in ordinea alegerii): Ovi Blag, Muri, Ovi Tebu, Miclaus, Rus Daniel si Raimonda pe de o parte si Calin, Zavaleanu, Daniel Rus, Patrice Podina si Dl. Muresan pe de alta parte au cazut de acord ca Raimonda sa treaca de la o echipa la alta la pauza, in primul rand pentru a avea o sansa la victorie.
La nivel de tactica am propus o aparare om la om, care a dat roade. A venit pauza, a venit si Raimonda la noi si ne-am trezit cu un avantaj confortabil de 9-2. Ovi a incercat sa mute decisiv cu Ovi Tebu la finalizare, in conditiile in care noi nu am desemnat pe nimeni sa il marcheze. Tactica lui Ovi a functionat si fara sa ne dam seama Ovi Tebu a fost la un pas de a deveni MVP. Miclaus a declarat ca a numarat cel putin patru cosuri ale lui.
Jocul s-a incins si scorul a ajuns 10-8 dupa o serie de time-out-uri cerute la momentul oportun de echipa lui Ovi. Momentul psihologic al partidei l-a adus in prim plan pe Daniel Rus care ne-a imbarbatat cum numai el sau Tibi Farcas (absentul de serviciu) ar putea sa o faca: „hai sa mai alergam si noi!”
Rezultat final: 12-9. „Cinste invigatorilor!” iar Raimonda poate spune linisita ca cine rade la urma rade mai bine.
La vestiare am servit cafea, voie buna si am reflectat indelung daca niste turci de liga a doua l-au batut sau nu pe cel cu o mama denaturata ce il tine la poarta dar care „seaman pe lume nu are.” ( E povestea lui Ștefan cel Mare, să nu vă gîndiți lșa fotbal). Intre doua dialoguri despre tactica si cosurile lui Ovi (nu spui care) am avut timp si de o gluma sau doua despre cel cu aia mica (iarăși vă rugăm să nu vă gîndiți la fotbal).
Pana saptamana viitoare… hai baietii nostru!
