Acum trei zile am primit invitația: „nu se poate, îl vin sărbătorile peste noi și nu îl mai o să avem timp să ne tundem „, mi-a zis frizerul meu….
Așa că azi, la 10 fix am fost acolo. Eu și un parlamentar ungur, cu care ne-am și distrat la un moment dat (asta într-un episod viitor sau poate niciodată…)
Și, la un moment dat, frizerul meu produce povestea pe care o așteptam, asta, pe care zic eu că merită să v-o împărtășesc…
Așadar:
-No, Ovi, noi am stat în curte cu un familie de români, Rusu îl chema pe familie, oameni foarte de treabă…
Și unul mai tinere din familie lor, Luci, tot îl obișnuia să îl joace cărți cu tata. Îl despărțeau 20 de ani, că Luci era mai tinere, cred că avea 25 de ani…
Și jucau șaișase, îl știi jocu, nu? Să ajungi la 66, ăsta îi de fapt baza…
No, și îl cîștigau cînd unul, cînd altu, nu era problemă, nu îl jucau pe bani…
No, și într-un zi îl bate tata pe asta, pe Luci, șuster îl face, de trei ori unul după altul (n.r asta înseamnă la zero)…
Și după al treilea șuster din asta, la geamul de la camera unde îl jucau cărți se așează două turturele, sau turturici, știi tu, paserele alea ca porumbeii care tot giugiulește la ele, știi tu, face așa, giu-giu-liuc, giu-giu-liuc…
No, și tata îl apucă de rîs cînd îl vede pe turturici…
Și Luci îl întreabă că no, de ce rîdeți?
Și tata îl zice la Luci: „Luci draghe, păi cum se nu ride, că uite, și turturicile ride de tine cum te bat la cărți, hahahaha”
Asta e povestea, mai primiți dacă sînteți cuminți…
