Trebuie să fiu atent, pentru că Gyuri e sus de tot…
Ne-am întîlnit pentru prima dată într-o tabără de pre-militărie (serios, așa îi zicea…adică erai elev, dar te pregăteai să aperi…țara)
Asta se întîmpla la Cîmpulung Muscel.
Gyuri cînta din orice poziție, la chitară, asta să vă fie clar..
Apoi am ajuns la mare, adică la Marea Neagră. Cu cîntecele lui cu tot…
Acolo ne-am prostit un pic, făceam un fel de brigadă artistică…
Apoi Gyuri a făcut Divertis-ul…L-am pierdut…
Așa m-am gîndit, că o să zboare prea sus, că o să uite de mine, de noi…
Dar n-a fost așa. Deloc n-a fost așa. De fiecare dată cînd venea la Cluj, mă suna. Mai mult, cu „divertișii” am și tras un meci de baschet memorabil în Sala Sporturilor din Cluj (grație lui Nicolae Ienac, Dumnezeu să îl odihnească), noi (adică ei) împotriva echipei feminine de la U…Alte vremuri…
Gyuri nu avea cum să uite Clujul. El își amintea de berile de la Cazino (ce frumos era acolo, printre arbori, pe terasă), de prietenii lui de la Compact (de Teo Peter îl lega o amiciție deosebită), de ștrandul din Babeș (cu frumusețile locului…), de meciurile de ping-pong sau de handbal (aici, la handbal chiar că se pricepea), de plimbările prin parc…
Gyuri era de-al nostru, era ok, era normal să te întîlnești cu el și să îți spună un banc, să se poarte natural…
Gyuri Pascu este acum o vedetă incontesabilă.
Spre bucuria noastră, îl putem ascocia cu orașul nostru. Aici a trăit, sînt sigur, unele dintre cele mai frumoase momente ale devenirii lui.
