copilarie

M-am întîlnit ieri cu un amic, în zona Hașdeu. A fost ceva practic, tehnic cum ar veni. Nimic n-ar fi prevestit moliciunea ce m-a cuprins mai apoi, dîndu-mi seama că parcurg, la coborîre, o parte importantă a copilăriei mele.

A fost o întîlnire de poveste: azi, după vreo 30 de ani de cînd nu ne-am văzut, ne-am sărit unul altuia în brațe ( o fi arătat cam ciudat, mă gîndesc…). Și, unde credeți, în cimitir. Bun loc, nu? Bîrlă e neschimbat, el susține același lucru despre mine.

Sigur că e vorba despre duminicile din copilăria mea, cele pe care le uram pentru că mi se spunea că n-am voie să mă prea joc pentru că trebuie să mă pregătesc pentru școala de luni, să…

Am povestit recent faza asta și cred că merge să v-o spun și vouă. Acum, după atîta vreme, putem zîmbi, probabil. Atunci n-a fost foarte vesel…

Trebuie să fiu atent, pentru că Gyuri e sus de tot…