Săptămîna asta, miercuri, m-am întîlnit, pe Eroilor, cu Doru Indrieș. Ne-am salutat firesc, cu salut-salut, pentru ca după o secundă să realizăm că nu ne văzusem de un secol.
Nu s-a schimbat deloc, iar el zice că nici eu.
Am fost destul de legați în liceu, mai ales datorită sportului, el viind un voleibalist foarte bun, dar și un baschetbalist care se descurca excelent.
Acum e antrenor personal în Noua Zeelandă, are micul său club acolo, împreună cu soția sa.
A venit în Cluj cîteva zile, pentru că mama sa e bolnavă. A zburat 30 de ore pentru a fi alături de dînsa. Mai stă pînă luni, așa că dacă prieteni de-ai lui sau foști colegi citiți asta, și vreți să-l întîlniți, dați un semn. Sau faceți cîțiva pași pe Eroilor, s-ar putea să dați nas în nas cu el…
