Un simbol de Milano si unu’ de Roma ne-au parasit inainte de Paste

Astazi este Paste in Italia, dar nu vor fi cu noi Enzo Jannacci si Franco Califano, cantareti simbol pentru Milano, respectiv pentru Roma. In feluri diferite, au cantat si povestit despre orasele si poporul lor .

Enzo Jannacci, milanez, singurul suporter de Milan care imi era simpatic, a murit vineri 29 Martie. Avea centura neagra la Judo luata  in tinerete , muzician de Jazz iar apoi cantaret si comic, intre celelalte era si medic chirurg cardiolog. Cu profesionalitatea lui depasea si o indoiala de cine vedea in el un nebun in care nu prea poti sa ai incredere ca medic .

A atins sucessul cu melodia “El portava i scarp de tenis” (“Purta pantofi de tenis”), prin care canta cu veselie  povestea unui un sarac indragostit, care nu are decat o pereche de pantofi de tenis si un vis interior, un vis de dragoste.  Alta melodia care a ramas in urechile tuturor , distractiva “Vengo anch’io,No tu no”. Unul din ultimele mari successe, o melodia in care vorbeste cu drogatii si le spune….”si atunci o sa fie frumos , cand rade un copil, cand castiga Milan  , cand te uiti inapoi si sa vezi tunelul din care ai iesit..”. O invitatie la increderea in tine, fara sa te bazezi pe cine stie doar sa spuna “Se me lo dicevi prima… „.

Franco Califano s-a stins sambata 30 Martie la 74 de ani . Numit “Il Califfo”, pentru stilul lui de bandit. Tipic playboy din Roma in ani ’60 , a atins succesul cu melodia “Tutto il resto è noia” , oficializata ca parte din patrimoniul artistic national. Alt succes a fost “La mia Libertà”. Mare suporter de echipa Roma, a scris o melodia foarte emotionanta numita “Er Tifoso”. Protagonist e un tip ca de vineri seara pana duminica se pregateste de meci, si nimic nu mai conteaza.  Sotia, daca vrea sa faca dragoste ,trebuie sa-si puna slip galben si rosu .

Doi tipi despre care ar fi trebuit sa vorbesc fara sa astept sa ne paraseasca.

Imi cer scuze.

Sergio Turrini

View all posts by Toate articolele scrise de acest autor
Citeste biografia