Cronica o scrie Miclăuș, nu mă bag. Eu scriu doar cum e cînd se face sîmbătă dimineața.
Îmi închipui cum se pregătesc cu toții pentru această zi. Cum se gîndesc să nu zacă în pat pentru că îi așteaptă colegii lor în parc. Cum își pun cîțiva bănuți de cafea, cu ei, să avem de-o sporovăială. Cum se uită la ceas, să nu întîrzie. Cum vin și cum se uită pe alei să vadă cine-a venit și cine nu. Cum speră să fim cît mai mulți, să fie cît mai bine…
Azi așa i-am descoperit pe toți. Cu bucurie. L-am luat pe Tebu, ca de obicei, apoi i-am descoperit pe alții pe aleea alergătorilor, apoi, umăr la umăr, am fugit cu Ali, apoi la teren i-am prins pe alții, vreo 13-14, oameni maturi care așteaptă să se facă sîmbătă dimineață să facă sport.
M-am bucurat să-i văd.
Aștept cronica lui Miclăuș, să vedem ce zice el pe acolo…
