Campionatul nostru era slab oricum, nu mai trebuiau și alte bulibășeli pentru a-l face praf.
Dar povestea acesta cu licențierea, venită peste cea de acum cîțiva ani (cînd Poli s-a culcat în Champions League și s-a trezit în praful de pe drum), ne arată unde sîntem cu fotbalul. Adică pe nicăieri.
Unii se bucură la vîrf și fac pe măscăricii la televizor, alții se dau cu capul de pereți pentru că vor cădea afară de pe hartă.
Unul ce-a coborît din elicopter s-ar putea întoarce la conducere în arbitraj, acolo unde altul e instalat și un al treilea și-a cîștigat în instanță dreptul de a fi șef.
La juniori sîntem în lumea a lui Piticot, jucăm pincă în loc de fotbal, dar oficial ne merge bine, raportăm „succesuri”.
Sîntem penibili rău cu fotbalul nostru dar ne prefacem că ne uităm pe partea cealaltă a drumului. E cea mai bună tactică.
Echipa cîștigătoare nu se schimbă niciodată, asta să vă intre bine în cap.
