In afara de aspectele tehnice, pe care le apreciem, eu zic ca sportul devine spectacol daca peste toate intervin aspectele umane. Sa vezi vointa, fantezie, curaj, toate acestea impreuna aduc entuziasm si fac publicul sa se ridice in picioare. In prima saptamana din turneul de la Roland Garros, cine a provocat cel mai mult asa ceva au fost, dupa parerea mea, Francesca Schiavone si Marion Bartoli.
De Schiavone nu se mai auzise nimic pe scenele mari, dupa finala de la Paris din 2011, pierduta cu chinezoaica Li Na. Performantele ei, respectiv rezultatele din clasament au fost in scadere constanta in ultimii doi ani. De inteles, considerat ca are o varsta, se apropie de 33 de ani. Dar cand am vazut-o luni seara in prima tura, felul in care alerga si lupta am zis..poate a revenit “La Leonessa”. Apoi, ieri, a jucat impotriva lui Flipkens un meci extraordinar. Un meci de o frumusetea cum rar ti se-ntampla sa vezi.
Fiecare punct a fost luptat, lovituri neasteptate, rasturnari de scor si in sfarsit s-a terminat cu scorul de 6-1, 4-6, 6-3, in favoarea lui Schiavone. Probabil ca la Paris si-a regasit atmosfera si senzatia care au facut-o campioana in 2010 si finalista in 2011.
Alta jucatoarea care a tinut spectatorii in tensiune este Marion Bartoli. Daca meciurile ei ar fi un film, cred ca ar fi un film thriller. In prima tura, jucata marti impotriva adversarei Govortsova, a anulat nu stiu cate match points. Interesant, pentru mine, este felul in care joaca in momente dificile. In mod normal, cand un jucator e condus, are o fata trista , vezi ca lipseste incredere si de acolo intelegi ca va pierde fara sperante. La Marion Bartoli este invers : vezi o fata nebuna, plina de vointa, cu niste ochi care parca vor s-o manance pe adversara. Si cu ce curaj scoate niste lovituri impecabile in momente decisive.
Si in turul doi, jucat ieri, a fost condusa in primul set cu 5-2 si a reusit sa castige cu 7-6. Apoi in al doilea set, era condusa cu 5-3 si a intors cu patru game-uri consecutive care au trimis-o acasa pe columbiana Duque-Marino .
Si acum, drumul acestor doua atlete extraordinare le duce sa fie impreauna astazi pe terenul Suzanne Lenglen, unde vor fi adversare in turul trei al turneului . Cu siguranta nu va fi un meci plictisitor. Sper ca ambele sa fi recuperat efortul de ieri si ca vor juca la nivelul lor maxim.
In mod normal, cand un adversar e din Franta, doresc sa fie “omorat”, nu doar batut. In cazul acesta nu. Am o simpatie si o admiratie pentru Marion, si chiar daca o va bate pe Francesca noastra nu o sa fiu suparat pe ea.
1 comment
Un meci perfect pentru Schiavone : 6-2 6-1 .
La Leonessa e’ tornata !