La intrarea în cimitirul evreiesc din Galați ne așteaptă Ana. Stă pe o bancă, în curte. În jurul ei sînt mai mult de 10 cîini. Mai demult nu erau atîția…Ana are vreo 70 de ani și de vreo 15 ani are grijă de cimitir, cum ar veni. Adică deschide și închide poarta atunci cînd aparținătorii sau vreo delegație de la București vin și pleacă din cimitir. Casa ei e construită în cimitir. Acareturi, sărăcie…
Ana zice că a orbit. Nu mai vede decît contururi. Poate de aceea au și apărut atît de mulți cîini, pentru că ea nu îi mai vede.
La intrare e un mausoleu. A fost ridicat prin 1923 și pe el scrie cum s-au jertfit evreii în Primul Război Mondial pentru țară. Și cum comunitatea gălățeană le va rămîne veșnic recunoscătoare. Mausoleul e înconjurat de arbori care au crescut de-a valma, aiurea, mulți dintre ei vișini…Vișinii sînt foarte rezistenți. Îi tai și ei cresc la loc, zice Ana.
Tot așa, aproape acoperit de tufe e un alt…monument. Mai mic. Pe el scrie cam așa: „în memoria fraților noștri evrei care au fost transformați în săpun de către naziști”.
Impresionant.
Apoi intri în cimitirul…propriu-zis.
Arată jalnic.
Mii de arbori au invadat morminele, vegetație crescută și netăiată de ani buni. De-abia se mai zăresc numele pe pietre.
Unii cetățeni mai sar gardul și fură ce mai e de furat de pe acolo…
Așa mi-a spus Ana. Dacă minte ea, mint și eu.
Aparținătorii sînt tot mai puțini, comunitatea evreiască e săracă. De fapt, care comunitate? Am înțeles că mai sînt 140 de evrei în tot Galațiul. Odinioară au fost și 17.000…
Am chiar citit un articol, vi-l dau și vouă, aici, despre soarta acestei comunități.
Nu fac poze, nu vreau să impresionez pe nimeni cu ele.
Oricum nu se va întîmpla nimic, îmi spun.
Plecăm. Am făcut ceea ce aveam de făcut.
La ieșire mai citesc o dată inscripția aceea de la 1923:
…comunitatea gălățeană vă va rămîne veșnic recunoscătoare…
Da?
Bine.
2 comentarii
Cimitirul evreiesc din Alba Iulia arata ca un peisaj ideal pentru filmele de groaza, cu toate pietrele de mormant inclinate catre pamant.. Nici nu-mi amintesc sa fi citit vreo inscriptie singura data cand am intrat. Gardul e mic, usor de sarit chiar si pentru un copil de 5 ani, iar singurele urme de viata de pe-acol sunt oamenii care cosesc periodic iarba si din cand in cand, un cal. Si probabil capusele din iarba. Dar e dezastru si aici, multi albaiulieni nici nu au habar ca ala e cimitir evreiesc.
Oare asta e situatia in toata tara?
„pe el scrie cum s-au jertfit evreii în Primul Război Mondial pentru țară”… asta chiar mi se pare o gluma proasta! Unde ati auzit voi de evrei care sa se jertfeasca? Eu am auzit doar de evrei care ii trimit pe altii la moarte, ei ascunzandu-se in spatele armatelor!!!