Nu laud Sibiul, se pricep alții să spună dacă e bine, frumos și mai nu-știu-cum acest oraș față de altele. Laud însă un lucru care mi-a plăcut în aceste cîteva zile cît am stat pe acolo…
Laud liniștea din Piața Mare, dimineața…
Poți bea o cafea pe una dintre multele terase fără să auzi nici musca. Și aici mă refer la zdrăngăneala cu care sîntem obișnuiți pe terasele din România, acolo unde de cele mai multe ori duduie o muzică de nimeni înțeleasă dar de toată lumea auzită, obligatoriu.
Ei bine, în Sibiu nu e așa. În Piața Mare, dimineața, dacă îți iei o cafea și o apă și alegi să stai cu ele și cu Soarele în față, atunci nimeni și nimic nu te deranjează din contemplare.
Asta mi-a plăcut foarte mult.
Mi-a adus aminte de un orășel din Europa unde era la fel: în pofida faptului că se făcea aprovizionarea, dis de dimineață, cu toate cele, printre care și cu sticle de iaurt și de lapte, nu se auzea nici un zgomot. Chiar mă întrebam, pe atunci, oare au amortizoare din cauciuc borcanele de iaurt de nu se aude nimic?
Încercați chestia asta cînd ajungeți în Sibiu (eu numai în Piața Mare am făcut experimentul, deci poate e bine să încercați tot acolo…): așezați-vă comod într-un scaun, pe o terasă, comandați o cafea, priviți aiurea și ascultați…liniștea.
PS
N-am înțeles însă altceva: unul dintre cele mai vestite locuri din Sibiu, Podul Minciunilor (în jurul căruia s-au țesut mii de povești, vezi aici) nu e marcat nicicum. Poate că o mică plăcuță, acolo, ar fi utilă.
