Gașca din parc, episod de octombrie
Altcineva trebuia să scrie cronica, dar cum s-a produs un scurt-circuit, o să vă spun eu cîteva cuvinte despre mișcarea de sîmbătă. Iar pomanagiu, în limbaj de sportiv de cartier înseamnă unul care nu aleargă, nu muncește, nu face altceva decît să se plimbe pe teren. Ei bine, ăsta am fost eu sîmbătă, dar mi-a plăcut cum nu mi-a plăcut niciodată în acești trei ani că am putut fi cu gașca. Inițial nici nu mă gîndeam să calc în dreptunghiul baschetbalistic, dar pînă la urmă am intrat, am stat sub un panou, și cînd a venit mingea la mine am ratat sau am marcat, nici nu mai are importanță.
Mi-a plăcut să îi revăd pe toți, mai ales că de 5 săptămîni n-am mai fost…
Am descoperit și un new-entry, Ionuț, cam individualist, dar foarte activ, în consecință l-am luat la mine în echipă. Omul a fugit încontinuu, a pasat, a driblat, cred că s-a simțit foarte bine. Și noi la fel. Adică Fărcaș și cu mine, care n-am făcut mai nimic notabil (bine, Tibi măcar a alergat și a fost în formă maximă la caterincă). Noroc cu fetele din echipa noastră. Raimonda și Andreea au fost la înălțime, pe tot terenul, cu o poftă de joc de zile mari. Ambele au marcat coșuri importante în economia partidelor.
Mihai Mureșan, în cealaltă echipă, a fost cam cel mai bun de pe teren, într-o echipă care s-a tot schimbat pe parcursul meciului, dar din care au făcut parte, în general, Tebu și Miclăuș (asta cînd nu au fugit la o nuntă a unei colege. De data asta ne-am bucurat că nunțile se țin în parc, pentru că au revenit rapid).
Ovidiu, Ali și David au completat mai mult decît onorabil tabloul, Ovidiu înscriind chiar coșurile decisive în două dintre meciuri. Una dintre partide a fost una maraton, s-a încheiat 17-15…
Oricum, cînd am zis că stau pomană mă gîndeam că asta o să-mi cauzeze la sănătate. Dar, dacă a te simți la fel de prost (asta din punct de vedere fizic) poate fi o consolare, atunci da, mă simt la fel de prost. Dar, nota bene, măcar nu mă simt mai prost, nu?
În schimb sufletește a fost mai mult decît fantastic (știu că nu există mai mult decît fantastic, dar așa a fost de data asta).
Iar la cafea a fost ca-n zilele bune, am stat mai mult de o oră în povești. Și la povești am făcut și planurile pentru trei ani de PMOB. Revenim cu amănunte, în curînd…
PS
Îi ținem pumnii lui Rus Daniel, care e răcit cobză, așa cum a reieșit din ultimele informații care ne-au parvenit din surse care au dorit să își păstreze anonimatul.
