Vorbesc tare, n-ai cum să nu îi auzi. E adevărat că și mie îmi plac chestiile astea, deci se poate spune că am tras cu urechea, dar numai ca să îmi „notez” în minte cîteva dintre expresii, cu adevărat suculente.
-Serus, Nelule, undhie umbli dhie nu thie mai vede omu cu lunile? Stai în casă și numeri banii, zî drept?
-Duthie mă, că nu ești normal. Îi adhievărat că număr banii, da banii thie medicamenthie, nu le-ar da Dumniezo noroc să le deie thie criminali.
-Și zî, băiatu țî binie, că măcar atîta ne-o rămas, ficiorii, nu? A mnieu îi oberștumfăr în Obladio sau Ohaio, nu știu cum îi zîce, în America, deja îi mere țuț acolo, îi super aranjat, cu muierea, că tăt. Tăt mă cthiamă la el, d-apoi io cre că mă și cac pă minie atîtea ore în avion, mnie m-i frică dhie și mor, no, în sfîrșit, pînă la capăt tăt tre să fac cumva, că tare dor m-i thie el. Și nu numa thie el, că și dhie niepoată, o thiamă Cătălina, fain nume, așe-i?
-Ioi, mă, nu thi-ai gîndhit să scrii o carthie, că așe mult vorbești dhie mă amețăști…
-No, lasă miștoul, zî ce face a tău, copthilu?
-A mnieu îi un prost, ce să facă…Tătă zîue be. Cum are un ban, îl be. Îi un dhiug thie om. Parcă nu l-am făcut io. Thie fapt mai știi? N-are servici, nopthia be și zîua doarme. Ca un nhimurug. Nici n-am ce bathie dhin el, că îi ca pasta thie slab, nu șthiu cu cinie samană, că cu minie sigur că nu. Poathie cu mă-sa. Mă, șthii cum îi, cum țî norocu. Io n-am avut noroc cu mutu ăsta, cu pampasu ăsta, cu gunoiu ăsta thie om, că nu șthiu cum să mai zîc.
-No, lasă, că poathie își revinie…
-E, își revinie ca națîonala lu Pițurcă…
-E, mă, cînd îi meciu?
-Cînd îi meciu, cînd îi meciu…Marț îi meciu.
-Mă, da auzi, nu ai vreme un cinci minute, să intrăm să bem măcar o bere, să mai vorovim…
-Bere? Poate o sută de ceva, că dhie la bere mă doare gîtu…
-No, ok, io plăthiesc.
