Văd show-ul de duminica, Lozul cel mare, cu sclipici, cu prezentatori tineri, cu invitați care cîntă, care își prezintă proiectele muzicale, o emisiune frumușică ce ține cam o oră, altfel un pretext pentru a extrage cele cîteva numere norocoase. Și mereu îmi vine în minte, cînd văd asta, altceva…Îmi vine în minte chioșcul de loto de cartier (dintre cele care sînt sigur că seamănă unul cu altul, nici nu mai are rost să îl nominalizăm), meschin, înghesuit, dintr-un alt secol, cu gratiile alea de doi lei (ăsta a fost un mega-proiect cîștigător din vremea cînd o duduie de la loto a fost atacată de hoți)…Un spațiu de trei metri pătrați unde mirosurile se amestecă, de ieși cu dureri de cap și cu rău la stomac dacă stai mai mult la coadă…
Sclipici la televizor, lumini, formații care cîntă, comisii care validează, plasme color. Pe de altă parte, cum ar spune onorabilul Ovidiu Ioanițoaia, miros de transpirație, înghesuială, gratii, plictiseală….
Oare n-ar fi momentul să trageți o văruială la agențiile astea loto? Dintr-un report din ăla de la categoria 1, că nu cred că s-ar supăra nimeni…
1 comment
1, 40, 42, 47, 25, 35, am și eu un numar< 25