La ultima noastră întîlnire cu locurile din Cluj a fost vorba despre o casă din interiorul unei curți pe care în copilărie toată lumea și știa drept Curtea Mare (între Pavlov și Arany Ianos). Acolo ne-am jucat unii dintre noi, era ca un fel de Rai, cu multă verdeață, cu imobile impozante, mic-burgheze ni se păreau nouă…
N-aș fi revenit la povestea acestei curți, dar mai am două poze de la ultima mea vizită în zonă, și-ar fi păcat să nu le vedeți, mai ales pe-a doua, ceva mai…comică.
Și mi-a mai plăcut că ieri am fost oprit de către două persoane pe stradă (una cunoscută și una nu), care încercau să răspundă la întrebarea cu casa din Curtea Mare. Așa, ca și cum de-aia eram noi pe stradă, să răspundem la întrebările din cadrul concursului fără premii „Clujul bătut la pas”, ceea ce chiar că a fost interesant…
Și pentru că tot se mai poartă expresia „ce-am fost și ce-am ajuns”, ea se poate extinde și în cazul Curții Mari, acolo unde acum clădirile suferă destul de mult în urma unui proces continuu de degradare.
Am găsit și-o pată de culoare, totuși (stabiliți voi despre ce culoare poate fi vorba), atunci cînd pe o ață, puse la uscat, am pozat cîteva zeci de jucării de pluș.
Poate e semnul că această curte s-ar putea să aibă și viitor, nu numai trecut…
PS
Chiar și așa, atinsă de trecerea timpului, Curtea Mare vă așteaptă pașii. E simplu de ajuns. Cînd sînteți prin zona Parcului Mare, un scurt ocol n-o să vă facă rău. Veți întîlni niște case cu adevărat spectaculoase.