Am prins cu un dialog dintre doi pensionari…
-No, cu ce te mai lauzi?
-Io, cu ce să mă laud, cu nimic.
-No bun, da tăt faci ceva tătă zîua, că altfel nu trece, știu de la mine, că dacă o zî nu fac ceva parcă bolunzăsc.
-Mă, io știi ce fac? Mă uit la o floare tătă zîua.
-Ești bolund? La ce floare?
-Șthii orhideea? No, io am dhie tri ani în casă o orhidee. Și aia nu crește numa cînd vre ea. Și dhie tri ani n-o crescut dhieloc. Adhică n-o dat floare. Înțălegi? Da io tăt o ud, tăt o stroptiesc cu tăthie cele…Alții o zvîrleau dhie mult pă fereastă…No, da io nu și nu. Stau, mă uit la ea, tăt cred că face flori da nu face. Îs ca-ntr-un război cu floarea asta bolundă. Da îmi și place…
-No bun, și care-i treaba?
-Păi nici o treabă. Amu am șaișcinici de ani și cînd o pornit floarea asta am avut șaistri. No, deci tri ani s-o dus ozonperț păntu mine, m-am tăt uitat la floarea asta.
-Și?
-Și-amu, dhie două zîle, o dat floarea. Și-amu gata, parcă nu mai am ce face, înțălegi?
