Să-i ai în fața ta pe Alexandru Andrieș, Ioana Mîntulescu, Sorin Romanescu și Berti Barbera, ăsta da cadou. Și nu numai un cadou muzical (pentru că oamenii aceștia au cîntat absolut perfect), ci și un cadou de suflet, căci muzica lui Andrieș asta face, în primul rînd, te unge la suflet.
Sigur că în sală, la Cluj, au fost dintre cei ca mine, care și-au amintit cum au pierdut mii de seri, poate, ascultîndu-l alături de prieteni, pe vremea cînd discul său de vinil, Interioare, făcea furori printre melomanii care se respectau. Dar mi-a plăcut să trag cu ochiul spre cei foarte tineri, poate unii ajunși din întîmplare la concert, niște tineri extraordinari care la sfîrșit aveau ochii ușor înlăcrimați, semn că au fost extrem de impresionați de ceea ce au reușit și aseară, pe scenă, Andrieș și prietenii lui.
Pretextul acestui concert, Interioare, a fost aniversarea a 30 de ani de cînd discul a apărut pe piață. Dar ceea ce a ieșit a fost de 100 de ori mai important: s-a dovedit, încă o dată dacă mai era nevoie, că muzica lui Andrieș e un dar divin. Îți face atît de mult bine încît uiți de toate. Dincolo de cuvintele care s-au mai spus despre personalitatea sa complexă, starea de bine pe care ți-o dă Alexandru Andrieș rămîne una de referință.
Adevărul este că și compania în care s-a prezentat aseară a fost una absolut selectă.

Asta, în cazul în care nu mă credeați că lumea a aplaudat în picioare minute în șir.
Foto: Mirela Pătrăuceanu
Am avut bucuria de o revedea pe această distinsă, misterioasă și rafinată Maria Ioana Mîntulescu, cu eleganța ei în toate dar mai ales cu vocea întotdeauna la ea, colaboratoarea preferată și constantă a lui Andrieș, cea care l-a însoțit pe scenă de la începuturi. Ioana Mîntulescu ne-a demonstrat, și aseară, ce minuni poți face cu o voce atît de exersată și de cultivată precum a ei.
L-am văzut apoi pe Sorin Romanescu, despre care mi-am amintit că a fost declarat cel mai bun chitarist de jazz din România, la un moment dat, prin 2008. Aseară a fost într-o formă de zile mari, improvizînd și colorînd „vechiul Interioare” cu solo-uri și inflexiuni surprinzătoare, peste toate tronînd o tehnică de bijutier.
Și, nu îl ultimul rînd, acolo a fost plurivalentul Berti Barbera (așa cum îl recomandă datele personale- adică actor, cîntăreț, compozitor și prezentator de televiziune), de data aceasta în ipostaza de om-orchestră, cîntînd și bătînd în toate instrumentele posibile și imposibile, asigurînd un compartiment de percuție inedit, cu un chef nemaipomenit de a face show, o prezență tonică, un profesionist sută la sută.
S-au cîntat aproape toate piesele de pe albumul Interioare, dar Andrieș și trupa sa au avut grijă să ne facă și să zîmbim, apelînd la muzici vesele sau dintre cele care au stîrnit nostalgii tragi-comice precum La Telejurnal sau La Rovine, ca să vă dau doar două exemple…

La final, Alexandru Andrieș a stat peste 30 de minute la autografe. Mai desena, mai semna, mai glumea…
De multă vreme nu am fost martor la o asemenea stare de bine pe care a declanșat-o muzica. Un public care a umplut pînă la refuz sala și care, în semn de prețuire, a aplaudat minute în șir, la final, o trupă de artiști de care nimeni nu dorea să se despartă. Am observat că pînă și cei de pe scenă au trăit un sentiment aparte (ei, care sînt obișnuiți cu aplauzele), nevenindu-le parcă să creadă că publicul clujean i-a primit cu o atît de mare căldură.
Nu mi-aș fi iertat poate niciodată dacă n-aș fi fost prezent la o asemenea întîlnire de calitate.
O felicit, așa cum a făcut-o la începutul concertului și Alexandru Andrieș, pe Mirela Pătrăuceanu (clujeanca noastră care a organizat această întîlnire). Chiar mi-a plăcut cum a acționat, rezultatul fiind o sală plină și un concert excepțional. În plus, după o piesă celebră a lui Andrieș, Ochi de ciocolată, Mirela Pătrăuceanu a mai avut o idee (pusă în practică alături de partenerii evenimentului,Hugo Restaurant, Lunchbox si Exclusiv Catering): fiecare invitat a primit, la intrare, o pungă cu bomboane de ciocolată. Care s-au dovedit a fi la fel de bune la gust precum piesa. Felicitări.