Discuția pornește din nimic, practic, așa cum și ajunge, pe neașteptate, tot la nimic:
-Știi la ce m-am gîndit?
-Ar fi culmea să știu io la ce te-ai gîndit tu, ia să vedem…
-M-am gîndit că poți muri mîine și nime nu știe.
-Asta-i drept. Altceva ce te-ai mai gîndit?
-Serios, cînd îi văd pă ăștia cum să bagă în samă cu prostiile lor, cu ura, cu cine-s ei, cu certuri-probleme-socoteli, mă gîndesc că dacă mîine i-ar lovi boala și ar pica jos și ar muri, pă nime nu ar interesa. Sîntem ca niște puncte negre pă hîrtie. Nici nu le poți număra așe multe puncte îs și cînd te enervezi iei guma și le ștergi, și gata, hîrtia îi curată și nici nu știi că acolo or fost puncte.
-Mă, da tu nu ești prost deloc…
-Bine, mă, normal că nu-s prost, că io și gîndesc, nu numa mă uit la televizor și ieu de bune orice…