Azi noapte ne-a lasat muzicianul napoletan Pino Daniele. Unul din cei mai adevarati artisti italieni, a fost oprit de un infarct, la numai 59 de ani. Raman multe in urma lui, care a stiut sa exprime prin muzica si prin talentul lui incredibil, sentimentele oamenilor din Napoli.
A aparut pe scena muzicala la sfarsitul anilor ’70. Eu l-am vazut prima data intr-o ocazie deosebita, mai bine spus memorabila . Era anul 1980, si la stadionul din San Siro se tinea istoricul concert al lui Bob Marley, bineinteles programat spre seara. In asteptare de concertul principal, au aparut pe scena cativa artisti, care unul dupa altul au intretinut publicul. Printre acestia era si tanarul Pino Daniele, si canta atunci prima lui melodia de succes, numita Je so’ Pazzo (eu sunt nebun).
Multe, de atunci, au fost melodii foarte frumoase pe care Pino Daniele le-a compus si cantat. Incerc sa scot unele dintre acestea, pe care va sfatuiesc sa le ascultati: Quanno Chiove, Dubbi non ho, Se mi vuoi, Quando , Io per Lei. Multe alte ar fi de mentionat, e greu sa selectez .
Aproape toate melodiile sunt cantate in dialect napoletan, din cand in cand amestecat cu limba engleza prin care a creat un fel de propia limba, numita …napoleza . Incredibil de muzicale au fost expresiile care au iesit in anumite melodii, pe care le putem auzi foarte bine in I say ‘i sto cca , Yes I know, Keep on movin .
Canta la chitara cu usurinta extraordinara, si nu intamplator a si fost in duet mereu cu Eric Clapton.
Dar imnul lui, cred ca ramane melodie scrisa pentru Napoli. Un gest de dragoste pentru orasul, descris asa cum este, dar vazut prin ochii celui care il iubeste. Titlul, deja spune totul..Napule e’ , de care putem asculta si o versiune live cantata impreuna cu Pavarotti.
De astazi Napoli , dupa ce va termina sa planga, va pune poza lui Pino Daniele impreuna cu ceilalti care au dat onoare la acest oras : Toto’, Eduardo de Filippo, Massimo Troisi, si Maradona .
Ciao Pino .
