Nu-i problemă. Niște pietre lipsă, ce mare lucru…
Scările care duc spre Capela Nouă a Cimitirului Mănăștur sînt un pericol public, practic. Un drum pe-acolo poate să fie unul care să se termine la spitalul de ortopedie, mai ales pentru persoanele vîrstnice. Vă spun și de ce:
Drumul la deal e greu oricum. Și cam abrupt, după părerea generală. Dar pentru ca să fie și mai greu, dintre pietroaiele alea mai lipsesc așa, cîte unele, cît să poți să-ți rupi gîtul călcînd strămb printre ele.
Dacă mai pui la socotelă că pe partea pe care n-a bătut soarele e un strat de zăpadă ușor înghețată, variantele de a-ți rupe gîtul cresc.
Aici nu facem prea multe investigații, că nu ne pricepem: cine trebuie să curețe, cine să schimbe pietroaiele, cine să le completeze…
Partea cu derdelușul
Dar putem să ne permitem luxul de-a ne juca un pic cu cîte un gînd…
Și primul care ne vine în minte, nu se știe de ce, e unul legat de preoți. Că nu ne vine a crede că printre cei care urcă la rîndul lor dealul ăsta nu s-or fi aflat și dînșii sau că nu s-or fi gîndit că-i mai greu să urci printre „capcanele” acelea…
E doar o sugestie, că nu ne permitem noi să facem program nimănui, mai ales că sîntem siguri că nu intră în atribuțiunile preoților astfel de probleme. Dar, totuși, oare n-ar putea domniile lor să ia inițiativa de a mobiliza niște fonduri minuscule pentru a completa „cariile” acelea? Că dînșii sînt oarecum mai legați de acest loc și-l văd toată ziua…
Ce frumos ar fi ca într-un gest creștinesc, niște bănuți de prin parohiile domniilor lor să ajungă la acest drumeag ce urcă spre capelă…
Parcă și văd știrea: „În urma unei inițiative lăudabile a preoților din Cluj-Napoca s-a reabilitat traseul scărilor ce duc la Capela Nouă a Cimitirului din Mănăștur.”
