Stefan Tasnadi, primind distinctia din partea domnului Vakar Istvan, presedintele interimar al Consiliului Judetean
M-am bucurat atunci cînd m-a sunat Florin Ile (unul dintre organizatorii strategici ai acestui eveniment, prieten cu sărbătoritul), transmințîndu-mi invitația din partea domnului Ștefan Tasnadi.
Țin minte că Florin m-a „certat” la momentul potrivit pentru faptul că nu l-am inclus pe marele halterofil clujean în volumele „Supercampionii Clujului” și azi mi-am dat seama că a avut dreptate.
Ștefan Tasnadi are mulți prieteni buni în oraș și le răspunde tuturor pe măsură, fiind o persoană cu un caracter deosebit.
Gestul de azi al autorităților, care au înțeles că acest sportiv a adus glorie Clujului, medaliat fiind la o ediție a Jocurilor Olimpice, vine ca o recunoaștere a meritelor incontestabile ale lui Tasnadi.
Decanul Facultății de Educație Fizică și Sport, Vasile Bogdan, a rostit un laudatio din care spicuiesc (nu de alta, dar cuprinde cel mai bine datele unei cariere excepționale):
Podiumul olimpic reprezintă pentru unii, un miraj, un vis prea îndepărtat, o Fată Morgana, pentru alții o realitate, simțită, trăită, care nu se poate compara, asemui cu nici un alt moment trait în această viață scurtă și de multe ori efemeră.
1984 a însemnat pentru Tași un asemenea moment de maximă trăire.
Nu știu dacă acum, astăzi, în aceste clipe, emoțiile lui se apropie de acele trăiri de acum 31 de ani? Când o comunitate întreagă, te sărbătorește, acordându ți recunoaștere, apreciere, stimă, fără îndoială reprezintă, un moment de referință.
Că aceste trăiri sufletești se aseamănă, se deosebesc, doar cel aflat în cauză poate ști. Dar, sunt convins că în ambele ipostaze, emoțiile îl copleșesc pe cel celebrat.
Titlul olimpic, medalia olimpică sint conferite pe viață, a spus-o Constantinos Paleologos, Nimic nu se aseamănă cu acest moment unic al unei cariere de sportiv.
Dar acest drum este de prea multe ori presărat cu greutăți, renunțări, sacrificii, dureri. Toate acestea sunt uitate când urci pe podiumul de premiere. Merită acest moment sublim toate obstacolele?
Fără îndoială ca da!!!!
Iar atunci când Comunitatea în care trăiești, activezi, îți recunoaște meritele, atunci într-adevăr simți că ai fost util, că a meritat tot efortul pe care l ai făcut, petrecând, sute de mii de ore în sălile de sport, pe arene, ridicând milioane de kg, suferind pentru eșecurile inerente în cariera unui performer, ca urmare a eforturilor psihice și fizice de cele mai multe ori depășind normalul.
Ștefan s-a născut în comuna Sic, la 21 martie 1953. A început să-și construiască cariera de sportiv din 1970, fiind sportiv legitimat la C.S. Viitorul, sub îndrumarea lui Alexandru Virgil Voicu, astăzi un distins prof. univ. dr. la FEFS UBB.
Odată cu absolvirea liceului s-a legitimat la A.S. Clujana, și demn de remarcat loialitatea lui față de această asociație sportivă, căruia i-a ramas fidel toată perioada de sportiv. Aici, cariera lui a fost definită de antrenorul Javorek Istvan, cel care a șlefuit diamantul brut, găsit cu trudă de prof. Voicu.
Acest diamant s a evidențiat la J.O Moscova 1980 locul 6, iar la J.O. Los Angeles, cu argintul cucerit la categoria 110 kg, (175 smuls și 212,5 la aruncat) a strălucit, completând diadema de nestemate al sportului românesc și evident cel al sportului clujean.
Dar cariera lui Tași, între 1975-1984, a cuprins și multe alte realizări:
Bronz – C.E. și C.M. în 1983, Moscova.
Peste 25 de titluri de Campion Național, 14 recorduri naționale stabilite, alte patru participări la competiții majore (Varna 1979, Belgrad 1980, Lille 1981, Vitoria 1984.)
S-a definit ca primul sportiv halterofil roman la categoria grea care a izbutit asemenea performanțe pe plan internațional.
Odată cariera de sportiv activ finalizată, Tași „a cutezat„ să abordeze cariera de antrenor. Cu tenacitatea și seriozitatea care l-au caracterizat dintotdeauna și în acest domeniu a excelat. Din 1984, anul în care s-a retras din activitatea competițională, s-a dedicat, la aceași A.S Clujana, meseriei de șlefuitor de diamante.
Munca și tenacitatea lui au fost răsplătite pe măsura pasiunii sale pentru acest sport deosebit de dificil prin multitudinea de trofee cucerite cu sportivii săi.
Enumerându-i doar pe cei mai titrați discipoli ai săi: Aurel Sârbu, Gabriel Sâncrăian și Răzvan Martin, crescuți și promovați de el, la care trebuie să adăugăm și realizările acestora, participări la J.O. Beijing, și Londra, cu medalie de bronz în dreptul ultimului menționat, avem o oglindă reală a ceea ce a reprezentat meseria de antrenor pentru cel celebrat astăzi.
Despre OMUL Tașnadi se pot spune foarte multe. Cred că sintagmele: modest, discret, plăcut, fidel sunt doar câteva dintre calitățile însumate. A avut momentele lui de glorie, pe care nimeni și nimic nu le poate confisca, a avut și coborâșuri, firești într-o carieră de sportiv la anvergura lui.
Culmea ironiei o constituie o întâmplare hilară care s-a petrecut în perioada stagiului militar al lui Tași, în perioada 1973. A fost îndepărtat din cadrul secției de performanță a C.S. Steaua, de antrenorul de atunci, datorită lipsei de performanțe.
Revenirea, după satisfacerea stagiului militar, la A.S. Clujeana a însemnat un nou ștart spre performanță.
Foarte interesant: odata convocat la pregătirile Lotului Național, antrenorul coordinator al lotului s-a nimerit să fie același antrenor, care a determinat îndepărtarea lui din cadrul secției de haltere a C.S. Steaua. Evident că întâlnirea a produs unele tensiuni, pe care, cu eleganță, Tași le-a evitat.
Într-un final, câteva trăsături definitorii:
PASIUNE, DRAGOSTE, FIDELITATE, SIMȚ AL RĂSPUNDERII. Se spune de către cugetători:
”CEEA CE NU TRĂIM LA TIMP, NU MAI TRĂIM NICIODATĂ„
Tașnadi Ștefan a avut șansa să trăiască clipe de asemenea anvergură”.
Ziua s-a încheiat la Hotelul Stadion, acolo unde Tașnadi, sprijinit din nou de Florin Ile, a dat o masă de zile mari la care au participat, în marea majoritate, lumea bună a sportului cu haltere dar și foarte mulți prieteni buni ai marelui sportiv.
O zi frumoasă, organizată perfect în cinstea unuia dintre puținii medaliați olimpici ai Clujului (s-a luat legătura, telefonic, chiar și cu Nicul Vlad, în Australia, o realizare de mare efect).
