E o fată nouă la Francesca, foarte simpatică dar nepusă la punct cu jocurile noastre despre numele prăjiturilor. Adică nu știa că Sonia-i de la Sonia Nechifor și că Ovidiu-i de la mine.
Așa că mi-a dat o Liana (care-i sora unuia dintre proprietari, a lui Dinu). Dar Liana asta vreau să vă spun că se vede că are pile la șefi, că a ieșit mai bună decît ale noastre, sincer.
Acuma, pentru Sonia: să știi că ăștia de aici au profitat de absența ta din oraș și-și fac de cap.
Adică, pun în Liana asta castane, glazuri de ciocolată, chestii care no, cît de cît, sînt clar mai atractive decît vișinele mele aruncate pe-acolo…
Mă consider cel mai neglijat din acest top 3, pentru că am văzut că prăjiturile Sonia se aduc cam trei tăvi pe zi și se și vînd toate în timp ce eu cică n-am decît cîțiva fani. Nu știu, să facă ceva, să-mi pună și mie glazură sau mentă sau ceva.
Revenind la Liana, am mîncat-o pe îndelete, ca și cum n-aș fi vrut să se termine.
Dr. Dinu Gherman, care este doctor în istorie, nu în fotografie, a prins, totuși, pentru eternitatea cofetăriei Fracesca, acest moment, bucurîndu-se ca un copil că numele surorii lui e pomenit cu atîta patos….
Bine, pentru o prăjitură pe care am și plătit-o pe de-asupra, eu zic că am făcut destule.
Și pentru că Dinu Gherman cică n-are curajul să pună poza asta ca să nu-l dau în judecată pentru folosirea ilegală a imaginii, uite, o pun eu, ca să nu zică el că nu există probe că Liana ne bate pe mine și pe Sonia…